capítulo 2
Fraților, atunci când am venit la voi, am venit vestind adevărul ascuns al lui Dumnezeu. Dar nu am folosit nici cuvinte pretențioase, nici înțelepciunea oamenilor.
Căci m-am hotărât ca, atâta timp cât sunt cu voi, să uit totul în afară de Isus Cristos și de El răstignit pe cruce.
Am venit la voi în slăbiciune, tremurând tare și plin de frică.
În învățătura și vestirea mea nu am folosit cuvintele convingătoare ale înțelepciunii omenești, ci puterea Duhului Sfânt a fost dovada învățăturii mele,
astfel încât credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea omenească, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Pentru cei maturi însă avem un mesaj al înțelepciunii. Dar aceasta nu este înțelepciunea acestei lumi și nu este nici a conducătorilor acestei lumi care își pierd puterea.
Ci noi vestim înțelepciunea ascunsă a lui Dumnezeu. Ea a fost ascunsă de oameni și pregătită de Dumnezeu, pentru slava noastră, încă înainte de crearea lumii.
Nici unul dintre conducătorii acestei lumi n-a înțeles această înțelepciune. Dacă ar fi înțeles-o, nu L-ar mai fi răstignit pe Domnul slavei.
Dar așa cum este scris în Scriptură:
„Nici un ochi nu a văzut,
nici o ureche nu a auzit
și nimeni nu și-a închipuit
ce a pregătit Dumnezeu
pentru cei ce-L iubesc.“
(Isaia 64.4)
Dar Dumnezeu ne-a arătat aceste lucruri prin Duhul Său.
Duhul știe totul; El știe chiar și cele mai ascunse taine ale lui Dumnezeu.
Gândurile cuiva sunt cunoscute doar de duhul care este în el și de nimeni altcineva. La fel, nimeni nu cunoaște gândurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul Lui.
Noi nu am primit duhul acestei lumi, ci am primit Duhul care vine de la Dumnezeu pentru a cunoaște aceste lucruri pe care ni le-a dat Dumnezeu.
Noi nu vorbim folosindu-ne de cuvinte învățate din înțelepciunea oamenilor. Atunci când vorbim, folosim cuvintele învățate de la Duhul și explicăm ceea ce este spiritual prin cuvintele Duhului.
Cel ce nu are Duhul nu primește ceea ce vine de la Duhul lui Dumnezeu. Un astfel de om consideră că aceste lucruri sunt absurde și nu le înțelege deoarece ele trebuie să fie judecate din punct de vedere spiritual.
Cel ce are Duhul poate judeca totul, însă nu poate fi judecat de nimeni.
Căci, așa cum este scris în Scripturi:
„Cine a cunoscut vreodată gândurile lui Dumnezeu,
astfel încât să-L poată învăța?“
(Isaia 40.13 – versiunea grecească)
Dar noi avem gândul lui Cristos.