Judecătorii
11. fejezet
1. vers
Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.
2. vers
Nevasta lui Galaad i -a născut fii, cari, făcîndu-se mari, au izgonit pe Iefta, şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.”
3. vers
Şi Iefta a fugit de la fraţii lui, şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătîi s-au strîns la Iefta, şi făceau plimbări cu el.
4. vers
După cîtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.
5. vers
Şi pe cînd fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrînii Galaadului s`au dus să caute pe Iefta din ţara Tob.
6. vers
Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.”
7. vers
Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Nu m`aţi urît voi, şi nu m`aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentruce veniţi la mine acum cînd sînteţi în strîmtorare?”
8. vers
Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon, şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”
9. vers
Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon, şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?”
10. vers
Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă, şi să judece, dacă nu vom face ce spui.”
11. vers
Şi Iefta a pornit cu bătrînii Galaadului. Poporul l -a pus în fruntea lui, şi l -a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe cari le rostise.
12. vers
Iefta a trimes soli împăratului fiilor lui Amon, ca să -i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?”
13. vers
Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentrucă Israel, cînd s`a suit din Egipt, a pus mîna pe ţara mea, dela Arnon pînă la Iaboc şi Iordan. Dă-mi -o înapoi acum de bună voie.”
14. vers
Iefta a trimes iarăş soli împăratului fiilor lui Amon,
15. vers
ca să -i spună: „Aşa vorbeşte Iefta. ,Israel n`a pus mîna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.
16. vers
Căci, cînd s`a suit Israel din Egipt, a mers în pustie pînă la marea Roşie şi a ajuns la Cades.
17. vers
Atunci Israel a trimes soli împăratului Edomului, ca să -i spună: ,Lasă-mă să trec prin ţara ta.` Dar împăratul Edomului n`a voit. A trimes şi la împăratul Moabului, şi nici el n`a vrut. Şi Israel a rămas la Cades.
18. vers
Apoi a mers prin pustie, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului, şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbărît dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.
19. vers
Israel a trimes soli lui Sihon, împăratul Amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i -a zis: ,Lasă-mă să trec prin ţara ta pînă la locul spre care mergem.`
20. vers
Dar Sihon n`a avut încredere în Israel, ca să -l lase să treacă pe ţinutul lui; şi -a strîns tot poporul, a tăbărît la Iahat, şi a luptat împotriva lui Israel.
21. vers
Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mînile lui Israel, care i -a bătut. Israel a pus mîna pe toată ţara Amoriţilor, cari erau aşezaţi în ţara aceasta.
22. vers
Au pus mîna pe tot ţinutul Amoriţilor, dela Arnon pînă la Iaboc, şi dela pustie pînă la Iordan.
23. vers
Şi acum, cînd Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpîneşti ţara?
24. vers
Oare ce-ţi dă în stăpînire dumnezeul tău Chemoş, nu vei stăpîni? Şi tot ce ne -a dat în stăpînire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpînim!
25. vers
Eşti tu mai bun decît Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S`a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?
26. vers
Iată că sînt trei sute de ani de cînd locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile cari sînt pe malul Arnonului: pentruce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta?
27. vers
Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcîndu-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon.”
28. vers
Împăratul fiilor lui Amon n`a ascultat cuvintele pe cari a trimes Iefta să i le spună.
29. vers
Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe în Galaad; şi din Miţpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.
30. vers
Iefta a făcut o juruinţă Domnului, şi a zis: „Dacă vei da în mînile mele pe fiii lui Amon,
31. vers
ori cine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită dela fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, şi -l voi aduce ca ardere de tot.”
32. vers
Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i -a dat în mînile lui.
33. vers
Le -a pricinuit o foarte mare înfrîngere, dela Aroer pînă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi pînă la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.
34. vers
Iefta s`a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiică-sa i -a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n`avea fii şi nici altă fată.
35. vers
Cum a văzut -o, el şi -a rupt hainele, şi a zis:: „Ah! fata mea! adînc mă loveşti şi mă turburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n`o pot întoarce.”
36. vers
Ea i -a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceeace ţi -a ieşit din gură, acum cînd Domnul te -a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.”
37. vers
Şi ea a zis tatălui său: „Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi, şi să-mi plîng fecioria cu tovarăşele mele.”
38. vers
El a răspuns: „Du-te!” Şi a lăsat -o slobodă două luni. Ea s`a dus cu tovarăşele ei, şi şi -a plîns fecioria pe munţi.
39. vers
După cele două luni, s`a întors la tatăl ei, şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s`a făcut în Israel obiceiul
40. vers
că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.
Könyvek
