Zaharia
11. fejezet
1. vers
Deschide-ţi porţile, Libanule, ca să-ţi mănînce focul cedrii!
2. vers
Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, şi cei falnici sînt nimiciţi! Văitaţi-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos!
3. vers
Păstorii scot strigăte de jale, pentrucă li s`a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desişul Iordanului este nimicit.
4. vers
Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Paşte oile de tăiat!
5. vers
Căci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: …Binecuvîntat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!… Şi păstorii lor nu le cruţă.
6. vers
Căci nu mai am milă de locuitorii ţării, -zice Domnul: …Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mînile altora şi în mînile împăratului lor; ei vor pustii ţara, şi n`o vor izbăvi din mînile lor.
7. vers
Atunci M`am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit …Îndurare,… iar pe celalt l-am numit …Legămînt…. Şi am păscut oile.
8. vers
Am nimicit cu desăvîrşire pe cei trei păstori într`o lună: sufletul Meu nu -i mai răbda, şi se scîrbise şi sufletul lor de Mine.
9. vers
Şi am zis: …Nu vă mai pot paşte! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, şi cele ce mai rămîn, să se mănînce unele pe altele!…
10. vers
Mi-am luat toiagul …Îndurare,… şi l-am rupt, ca să rup legămîntul Meu, pe care -l încheiasem cu toate popoarele.
11. vers
Şi cînd s`a rupt în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, cari au luat seama la Mine, au cunoscut astfel că acesta era Cuvîntul Domnului.
12. vers
Eu le-am zis: …Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi -o daţi!… Şi Mi-au cîntărit, ca plată, trei zeci de arginţi.
13. vers
Dar Domnul Mi -a zis: …Aruncă olarului preţul acesta scump, cu care M`au preţuit!… Şi am luat cei trei zeci de arginţi, şi i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar.
14. vers
Apoi Mi-am rupt la doilea toiag …Legămînt,… ca să rup frăţia dintre Iuda şi Israel.
15. vers
Domnul mi -a zis: …Ia şi uneltele unui păstor nebun!
16. vers
Căci iată că voi ridica în ţară un păstor, căruia nu -i va păsa de oile cari pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mînca din carnea celor mai grase, şi nu le va mai lăsa decît copitele!
17. vers
Vai de păstorul de nimic, care îşi părăseşte oile! Să cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul de tot, şi să i se stingă ochiul drept!
Könyvek
