8. fejezet
Acum vă scriu cu privire la mâncarea oferită idolilor despre care cred că aveți cu toții cunoștință. Ce-i drept, cunoștințele îl umplu de mândrie pe om. În schimb, dragostea îl întărește.
Cine crede că știe ceva, nu știe așa cum ar trebui să știe.
Dar cel care-L iubește pe Dumnezeu este cunoscut de El.
În ce privește mâncarea oferită idolilor: știm că „nici un idol nu are o existență reală în lume“ și că „nu există decât un singur Dumnezeu.“
Sunt mulți așa-numiți „dumnezei“, fie în ceruri, fie pe pământ. (Și sunt mulți „dumnezei“ și „domni“.)
Totuși pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care ne vin toate și pentru care trăim. Și nu este decât un singur Domn: Isus Cristos, prin care au fost făcute toate lucrurile și prin care trăim și noi.
Dar nu toți cunosc lucrurile acestea. Unii oameni s-au închinat până acum idolilor. Datorită acestui obicei, ei văd în carnea pe care o mănâncă o jertfă adusă idolilor. Și conștiința lor, care este slabă, îi face să se simtă vinovați.
Dar nu mâncarea ne apropie de Dumnezeu; nu suntem mai răi dacă n-o mâncăm și nu suntem mai buni dacă o mâncăm.
Aveți grijă însă ca acest drept al vostru de a mânca orice să nu-i facă pe cei slabi să păcătuiască.
Voi știți toate aceste lucruri. Dar dacă un frate, a cărui conștiință este slabă, vă vede mâncând într-un templu de idoli se va simți încurajat să mănânce și el carne oferită idolilor.
Astfel, din cauza cunoștințelor tale, va fi pierdut un frate mai slab. Or, Cristos a murit și pentru acel frate.
Deci atunci când păcătuiți astfel împotriva fraților voștri, rănindu-le conștiința lor slabă, păcătuiți împotriva lui Cristos.
De aceea, dacă mâncarea îl face pe fratele meu să păcătuiască, eu nu voi mai mânca niciodată carne, pentru a nu-l face să păcătuiască.