Prima scrisoare a lui Pavel către Corinteni

capitolul 4


Capitole:


Apostoli ai lui Cristos


versetul 1

Iată cum ar trebui să ne vadă lumea: ca pe niște slujitori ai lui Cristos și ca pe niște oameni cărora Dumnezeu le-a încredințat adevărurile Lui ascunse.


versetul 2

Iar ce se cere din partea celor cărora le-a fost încredințat ceva de valoare este să se dovedească demni de încredere.


versetul 3

Nu mă interesează dacă voi mă judecați. Și nu mă interesează dacă sunt judecat de orice alt tribunal omenesc. Nici eu nu mă mai judec.


versetul 4

Conștiința mea este curată. Dar aceasta nu înseamnă că sunt nevinovat. Domnul este Cel ce mă judecă.


versetul 5

Deci să nu judecați nimic până la timpul potrivit, adică atunci când va veni Domnul. El va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va dezvălui planurile inimilor. Atunci Dumnezeu va da slavă celor ce o merită.


versetul 6

Fraților, ne-am dat ca exemplu, eu și Apolo, pentru ca să învățați ceea ce înseamnă: „Să nu treceți peste ceea ce este scris în Scriptură.“ Așa nu vă veți mai lăuda cu unul împotriva celuilalt.


versetul 7

Cine spune că tu ești mai bun decât alții? Ai tu ceva care să nu-ți fi fost dat? Și dacă totul v-a fost dat, de ce vă mai lăudați ca și cum nu v-ar fi fost dat?


versetul 8

Credeți că aveți tot ce vă trebuie! Credeți că sunteți bogați! Credeți că ați ajuns împărați fără noi! Mi-aș fi dorit ca voi să fi ajuns într-adevăr împărați. Atunci am fi domnit împreună!


versetul 9

Dar mi se pare că Dumnezeu ne-a făcut, pe mine și pe ceilalți apostoli, ca pe ultimii oameni din cortegiu. Noi suntem precum cei condamnați să moară în arene, căci toată lumea, atât îngerii cât și oamenii, se uită la noi.


versetul 10

Noi suntem nebuni pentru Cristos, dar voi sunteți înțelepți în Cristos. Noi suntem slabi, dar voi sunteți puternici! Voi sunteți prețuiți, pe când noi suntem disprețuiți.


versetul 11

Chiar și acum suntem flămânzi și însetați. Suntem îmbrăcați prost, suntem bătuți și nu avem o casă.


versetul 12

Și ne ostenim, muncind cu mâinile noastre.


versetul 13

Când suntem vorbiți de rău, binecuvântăm. Când suntem persecutați, îndurăm. Când suntem bârfiți, vorbim frumos. Până în ziua de astăzi am ajuns să fim considerați gunoiul lumii și drojdia societății.


versetul 14

Nu vă scriu despre toate acestea ca să vă fac de rușine, ci vă îndemn ca pe copiii mei iubiți.


versetul 15

Puteți să aveți zece mii de învățători în Cristos, dar nu aveți mai mulți tați. Căci eu, prin Vestea Bună, am devenit tatăl vostru în Cristos Isus.


versetul 16

Așa că vă rog: fiți imitatori ai mei!


versetul 17

De aceea l-am trimis pe Timotei la voi. El este scumpul și credinciosul meu copil în Domnul. El vă va aminti de modul meu de viață în Cristos Isus, care este în concordanță cu ceea ce îi învăț pe oameni peste tot, în toate bisericile.


versetul 18

Dar unii dintre voi au început să se laude, gândindu-se că nu voi mai veni la voi.


versetul 19

Însă voi veni curând la voi, dacă aceasta va fi voia Domnului. Atunci voi vedea nu vorbele, ci faptele celor care s-au îngâmfat.


versetul 20

Căci Împărăția lui Dumnezeu nu se bizuie pe iscusința în vorbire, ci pe putere.


versetul 21

Ce vă doriți? Să vin la voi să vă pedepsesc? Sau să vin cu dragoste și blândețe?

Capitole:


Cărți