capitolul 7
Fraților, Legea are putere asupra oamenilor cât sunt în viață (vorbesc celor ce cunosc Legea).
De exemplu, o femeie căsătorită este legată prin lege de soțul ei, cât timp trăiește acesta. Dacă soțul ei moare, ea este eliberată de legea căsătoriei.
Dacă ea devine soția altui bărbat cât timp soțul ei trăiește, ea va fi considerată adulteră. Dar dacă soțul ei moare, ea este eliberată de legea căsătoriei și, dacă se căsătorește cu altul, ea nu este adulteră.
La fel ați murit și voi, frații mei, față de Lege, prin trupul lui Cristos, pentru a putea deveni ai Altuia, și anume ai Celui care a înviat dintre cei morți, pentru a aduce roadă lui Dumnezeu.
Pe când eram controlați de natura noastră păcătoasă, patimile noastre păcătoase lucrau în trupurile noastre, prin Lege, pentru a produce roade care duc la moarte.
Din moment ce am murit față de Legea care ne ținea prizonieri, noi am fost eliberați de sub stăpânirea ei. Acum Îi slujim lui Dumnezeu, Stăpânul nostru, într-o viață nouă condusă de Duhul, și nu în viața veche condusă de Lege.
Ce vom spune deci? Să spunem că Legea și păcatul sunt același lucru? Nu! Dar oricum, dacă nu ar fi existat Legea, eu nu aș fi știut ce este păcatul. Dacă Legea nu ar fi spus: „Să nu poftești!“, eu nu aș fi știut ce înseamnă pofta.
Păcatul a găsit ocazia, prin Lege, de a-mi produce tot felul de pofte. Căci, în lipsa Legii, păcatul este mort.
Cândva, în lipsa Legii, eu eram viu. Dar a venit porunca și păcatul a prins viață
și eu am murit ⸤din punct de vedere spiritual⸥. Iar porunca aceea care trebuia să-mi aducă viață, mi-a adus moartea.
Păcatul s-a folosit de poruncă și m-a amăgit. Și tot prin această poruncă m-a omorât.
Așa că Legea este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună.
Înseamnă aceasta că ceea ce este bun mi-a adus moartea? Nici vorbă! Dar păcatul, pentru a fi recunoscut ca păcat, mi-a adus moartea prin ceea ce este bun. Astfel, prin acea poruncă, păcatul a fost arătat ca fiind peste măsură de păcătos.
Știm că Legea este spirituală, dar eu nu sunt spiritual. Am fost vândut ca sclav păcatului.
Eu nu știu ce fac. Pentru că nu fac ce vreau să fac, dar fac ceea ce urăsc!
Și dacă fac ceea ce nu vreau să fac, atunci recunosc că Legea este bună.
Dar nu eu fac aceste rele, ci păcatul care trăiește în mine.
Știu că nimic bun nu trăiește în mine, adică în acea parte din mine care nu este spirituală. Eu doresc să fac binele, dar nu pot.
Eu nu fac binele pe care vreau să-l fac, ci fac răul pe care nu vreau să-l fac.
Și dacă fac ceea ce nu vreau să fac, atunci nu eu fac aceste lucruri, ci păcatul care trăiește în mine.
Am descoperit legea următoare: când vreau să fac binele, răul este întotdeauna prezent.
În ființa mea interioară, sunt de acord cu legea lui Dumnezeu.
Dar, în trupul meu, văd că lucrează o altă lege. Și ea se luptă cu legea din mintea mea și mă face prizonierul legii păcatului care lucrează în trupul meu.
Sunt un om nenorocit! Cine mă va scăpa din acest trup al morții?
Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos!
Prin urmare, cu mintea eu însumi sunt un sclav al Legii lui Dumnezeu, dar în natura mea păcătoasă sunt un sclav al legii păcatului.