Daniel
capítulo 7
verso 1
În anul dintîi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.
verso 2
Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.
verso 3
Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.
verso 4
Cea dintîi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M`am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s`au smuls aripile; şi, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, şi i s`a dat o inimă de om.
verso 5
Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într`o rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s`a zis: „Scoală-te, şi mănîncă multă carne!”
verso 6
După aceea m`am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s`a dat stăpînire.
verso 7
După aceea m`am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mînca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne.
verso 8
M`am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură…, care vorbea cu trufie.
verso 9
Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s`au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins.
verso 10
Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S`a ţinut judecata şi s`au deschis cărţile.
verso 11
Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m`am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars.
verso 12
Şi celelalte fiare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li s`a îngăduit o lungire a vieţii pînă la o vreme şi un ceas anumit.
verso 13
M`am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
verso 14
I S`a dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să -i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
verso 15
Eu, Daniel m`am turburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m`au înspăimîntat.
verso 16
M`am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi -a vorbit şi mi le -a tîlcuit astfel:
verso 17
„Aceste patru fiare mari, sînt patru împăraţi, cari se vor ridica pe pămînt.
verso 18
Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpîni împărăţia în veci, din vecinicie în vecinicie.
verso 19
În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fer şi ghiare de aramă, mînca, sfărîma şi călca în picioare ce rămînea;
verso 20
şi asupra celor zece coarne pe cari le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o înfăţişare mai mare decît celelalte coarne.
verso 21
Am văzut deasemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i -a biruit,
verso 22
pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia.
verso 23
El mi -a vorbit aşa: „Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pămîntul, îl va călca în picioare şi -l va zdrobi.
verso 24
Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi.
verso 25
El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp… de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme.
verso 26
Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpînirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.
verso 27
Dar domnia, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sînt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi -L vor asculta!
verso 28
Aici s`au sfîrşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m`au turburat nespus de mult gîndurile mele, şi mi s`a schimbat coloarea feţii; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.
Libros
