capítulo 19
„Tu însă, fă o plîngere asupra domnului lui Israel,
şi zi: „Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii, şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei.
A crescut pe unul din puii ei, care s`a făcut un leuţ, învăţat să sfîşie prada; şi a mîncat oameni.
Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului.
Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta, şi că s`a înşelat în nădejdea ei, a luat un alt pui, şi l -a făcut leuţ.
El a umblat cu leii, s`a făcut leuţ, a învăţat să sfîşie prada, şi a mîncat oameni.
A năvălit în palatele lor, şi le -a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se află în ea, s`a îngrozit de mugetul răcnetelor lui.
Dar împotriva lui s`au înşiruit neamurile din toate ţinuturile de prin prejur. I-au întins laţuri, şi a fost prins în groapa lor.
I-au pus un belciug în nări, l-au pus într`o cuşcă, şi l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într`o cetăţuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.”
„Mamă-ta, ca şi tine, era ca o vie sădită lîngă ape. Era roditoare şi încărcată de mlădiţe, din pricina belşugului apelor.
Ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cîrmuitori din ele; prin înălţimea ei întrecea ramurile stufoase, şi atrăgea privirile cu înălţimea ei, şi prin mulţimea mlădiţelor ei.
Dar a fost smulsă cu mînie şi aruncată la pămînt; vîntul de răsărit i -a uscat roada; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s`au uscat, şi le -a mîncat focul.
Şi acum este sădită în pustie, într`un pămînt uscat şi fără apă.
Din mlădiţele ei a ieşit foc, şi i -a mîncat roada; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cîrmuitor. Aceasta -i o cîntare de jale şi va sluji drept cîntare de jale.”
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48