Isaia
capítulo 40
verso 1
„Mîngîiaţi, mîngîiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
verso 2
,Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi -i că robia lui s`a sfîrşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cît toate păcatele lui.
verso 3
Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
verso 4
Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în cîmpii, şi strîmtorile în vîlcele!
verso 5
Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.
verso 6
Un glas zice: ,Strigă!` -Şi eu am răspuns: ,Ce să strig?` -,Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp.
verso 7
Iarba se usucă, floarea cade, cînd suflă vîntul Domnului peste ea.” -În adevăr, poporul este ca iarba:
verso 8
iarba se usucă, floarea cade; dar cuvîntul Dumnezeului nostru rămîne în veac.
verso 9
Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: ,Iată Dumnezeul vostru!
verso 10
Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui.
verso 11
El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blînd oile cari alăptează.”
verso 12
„Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strîns ţărîna pămîntului într`o treime de măsură? Cine a cîntărit munţii cu cîntarul, şi dealurile cu cumpăna?
verso 13
Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L -a luminat cu sfaturile lui?
verso 14
Cu cine S`a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L -a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L -a învăţat înţelepciunea, şi I -a făcut cunoscut calea priceperii!
verso 15
Iată, neamurile sînt ca o picătură de apă din vadră, sînt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
verso 16
Libanul n`ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n`ajung pentru arderea de tot.
verso 17
Toate neamurile sînt ca o nimica înaintea Lui, nu sînt decît nimicnicie şi deşertăciune.
verso 18
Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?
verso 19
Meşterul toarnă idolul, şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi -i toarnă lănţişoare de argint.
verso 20
Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.
verso 21
„Nu ştiţi? N`aţi auzit? Nu vi s`a făcut cunoscut de la început? Nu v`aţi gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?”
verso 22
El şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.
verso 23
El preface într`o nimica pe voivozi, şi face o nimica din judecătorii pămîntului.
verso 24
De abia sînt sădiţi, deabia sînt sămănaţi, de abia li s`a înrădăcinat tulpina în pămînt: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vîrtej îi ia ca pe nişte paie.
verso 25
„Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfînt.
verso 26
„Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.”
verso 27
„Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: ,Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?`
verso 28
Nu ştii? N`ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
verso 29
El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.
verso 30
Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină;
verso 31
dar ceice se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.”
Libros
