Apocalipsa lui Ioan
capítulo 12
Femeia și balaurul
verso 1
Atunci a apărut un semn mare în cer: era o femeie îmbrăcată în soare. Luna era sub picioarele ei și avea pe cap o coroană cu douăsprezece stele.
verso 2
Era însărcinată și striga în durerile și chinurile nașterii, căci era pe cale să nască.
verso 3
Apoi a apărut un alt semn în cer: înaintea mea era un balaur mare și roșu, care avea șapte capete și zece coarne, iar pe capete avea șapte coroane.
verso 4
Coada lui a măturat o treime din stelele de pe cer, aruncându-le pe pământ. Balaurul stătea în fața femeii care urma să nască, pentru a-i sfâșia copilul de îndată ce va naște.
verso 5
Ea a născut un fiu, care va conduce toate națiunile cu un toiag de fier. Copilul i-a fost răpit și dus la Dumnezeu și la tronul Său.
verso 6
Femeia a fugit în deșert, unde Dumnezeu pregătise un loc pentru ea, ca să fie hrănită timp de o mie două sute șaizeci de zile.
verso 7
Atunci a izbucnit un război în cer. Mihail și îngerii săi luptau împotriva balaurului. Balaurul lupta și el împreună cu îngerii săi.
verso 8
Dar nu a fost destul de puternic și ei și-au pierdut locul în cer.
verso 9
Balaurul cel mare, acel șarpe bătrân, numit Diavolul sau Satan, care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncați împreună cu el.
verso 10
Și am auzit din cer un glas puternic care spunea: „A venit clipa mântuirii, a puterii și a împărăției Domnului nostru! Iar Unsul Său ⸤Cristosul⸥ Și-a arătat autoritatea! Căci acuzatorul fraților noștri, care-i acuza zi și noapte înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat din cer.
verso 11
Ei însă l-au învins prin sângele Mielului și prin mărturia pe care au dat-o. Căci nu au ținut la viața lor, fiind gata să moară.
verso 12
Așa că, bucurați-vă ceruri și voi, cei care locuiți în ele! Dar vai de pământ și de mare, căci Diavolul a coborât la voi! Este plin de mânie, știind că nu mai are decât puțin timp.“
verso 13
Când balaurul s-a văzut aruncat pe pământ, a început s-o urmărească pe femeia care născuse copilul.
verso 14
Numai că femeii i-au fost date două aripi ca unui vultur mare, ca să zboare în deșert, într-un loc pregătit pentru ea. Acolo va fi hrănită trei ani și jumătate, departe de șarpe.
verso 15
Atunci șarpele, venind după femeie, a aruncat din gură, după ea, apă ca un râu, ca să fie măturată de valuri,
verso 16
însă pământul a ajutat femeia, deschizându-și gura și înghițind râul pe care-l aruncase din gură balaurul.
verso 17
Balaurul s-a înfuriat foarte tare pe femeie și a plecat să lupte împotriva copiilor ei, împotriva acelora care împlinesc poruncile lui Dumnezeu și mărturisesc despre Isus.
Libros
