Apocalipsa lui Ioan
capítulo 16
Vărsarea vaselor pline cu mânia lui Dumnezeu
verso 1
Apoi am auzit un glas puternic din cer zicând celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“
verso 2
Primul înger a plecat și a vărsat vasul său pe pământ. Atunci bube înspăimântătoare și dureroase au apărut pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau statuii ei.
verso 3
Al doilea înger și-a vărsat vasul în mare. Marea a devenit sânge, ca acela al unui om mort, și toate viețuitoarele din mare au murit.
verso 4
Al treilea înger și-a vărsat vasul în râuri și izvoare, care au devenit sânge.
verso 5
Atunci l-am auzit pe îngerul apelor spunând Domnului:
„Tu ești Cel ce este și care a fost
dintotdeauna,
Tu ești Cel Sfânt.
Tu ești drept în judecata pe care ai făcut-o.
verso 6
Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților Tăi
și al profeților,
și Tu le dai acestora să bea sânge. Așa
cum merită.“
verso 7
Apoi am auzit altarul zicând:
„Da, Doamne, Dumnezeule,
Atotputernicule,
judecățile Tale sunt adevărate și drepte!“
verso 8
Al patrulea înger și-a vărsat vasul peste soare și i s-a dat puterea să ardă oamenii cu foc.
verso 9
Oamenii erau dogorâți de o arșiță mare. Ei au blestemat Numele lui Dumnezeu, care are autoritate peste aceste nenorociri, dar au refuzat să-și schimbe atitudinea și să-I dea slavă lui Dumnezeu.
verso 10
Atunci, al cincilea înger și-a vărsat vasul peste tronul fiarei, și împărăția ei a fost cuprinsă de întuneric. Oamenii și-au mușcat limbile de durere.
verso 11
L-au blestemat pe Dumnezeul cerului pentru durerile și bubele lor, dar au refuzat să-și schimbe atitudinea și să renunțe la faptele lor rele.
verso 12
Al șaselea înger și-a vărsat vasul în râul cel mare, Eufrat, și apa i-a secat, pregătind calea pentru împărații de la răsărit.
verso 13
Atunci am văzut cele trei duhuri rele, ca niște broaște, ieșind din gura balaurului, din gura fiarei și din gura profetului fals.
verso 14
Sunt duhurile demonilor și au puterea să facă minuni. Ele sunt trimise să strângă împărații întregii lumi pentru bătălia Zilei mari a Dumnezeului atotputernic.
verso 15
„Ascultă! Voi veni la tine ca un hoț. Fericit este cel care stă treaz și cu hainele la îndemână, ca nu cumva să fie găsit mergând gol în public și să-i fie rușine!“
verso 16
Așa că duhurile i-au adus împreună pe împărați la locul numit în ebraică Armaghedon.
verso 17
Al șaptelea înger a vărsat vasul lui în aer și un glas puternic a venit din Templu, de la tron, zicând: „S-a sfârșit!“
verso 18
Atunci au început fulgerele, zgomotele, tunetele și un cutremur mare. A fost cel mai mare cutremur care a avut loc vreodată de la apariția omului pe pământ.
verso 19
Marea cetate s-a împărțit în trei, iar orașele neevreilor au căzut. Dumnezeu Și-a amintit de marele Babilon și i-a dat paharul plin cu vinul mâniei Sale aprinse.
verso 20
Au dispărut toate insulele și munții n-au mai fost găsiți.
verso 21
O grindină mare, cântărind patruzeci de kilograme, a căzut din cer peste oameni și ei L-au blestemat pe Dumnezeu pentru nenorocirea grindinei care era atât de înspăimântătoare.
Libros
