Scrisoarea către Evrei
capítulo 11
Prin credință
verso 1
Credința înseamnă a fi sigur de lucrurile la care speri; înseamnă a fi sigur de lucruri pe care nu le poți vedea.
verso 2
Datorită credinței lor, oamenii din trecut au fost pe placul lui Dumnezeu.
verso 3
Prin credință înțelegem că întreaga lume a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu, că ceea ce vedem a fost făcut din lucruri pe care nu le putem vedea.
verso 4
Prin credință Abel I-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Datorită credinței sale, Abel a fost declarat un om drept. Dumnezeu a depus mărturie despre dreptatea lui prin faptul că i-a primit darurile. Și deși Abel este mort, credința lui vorbește și astăzi.
verso 5
Prin credință Enoh a fost ridicat la Dumnezeu fără să fi trecut prin moarte. Scriptura spune că, înainte de a fi ridicat, Enoh a primit mărturia că era un om pe placul lui Dumnezeu. Enoh nu a mai putut fi găsit, pentru că Dumnezeu îl luase să fie cu El.
verso 6
Fără credință este imposibil să fim pe placul lui Dumnezeu. Cel care vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că îi răsplătește pe cei care se străduiesc să-L găsească cu adevărat.
verso 7
Noe a fost avertizat de Dumnezeu că urmau să se întâmple lucruri pe care nu putea să le vadă. Prin credință Noe a ascultat și a construit o corabie pentru a-și salva familia. Noe a condamnat lumea de pe vremea lui și a devenit unul dintre oamenii care moștenesc dreptatea prin credința lor.
verso 8
Prin credință Avraam L-a ascultat pe Dumnezeu când El l-a chemat să plece într-un loc pe care urma să-l primească drept moștenire. Avraam a plecat, deși nu știa unde se ducea.
verso 9
Prin credință, el a locuit ca străin în ținutul pe care Dumnezeu i-l promisese. A locuit în corturi la fel ca Isaac și Iacov, care primiseră și ei aceeași promisiune.
verso 10
El a putut să facă acest lucru pentru că avea privirea îndreptată asupra cetății cu temelii tari, al cărei Arhitect și Constructor este Dumnezeu.
verso 11
Sara nu putea să aibă copii și Avraam era prea bătrân. Dar el a avut credință în Dumnezeu, a avut încredere că El Își va împlini promisiunea. Și Dumnezeu i-a făcut în stare să aibă copii.
verso 12
Și din acest om, care era atât de înaintat în vârstă încât nu mai avea mult de trăit, au ieșit atât de mulți urmași câte stele sunt pe cer și la fel de greu de numărat ca nisipul de pe malul mării.
verso 13
Acești oameni și-au păstrat credința până la moarte. Ei nu au primit lucrurile promise, dar le-au văzut de la distanță și s-au bucurat. Ei au recunoscut în fața tuturor că erau străini și călători pe pământ.
verso 14
Cei ce spun astfel de lucruri arată că ei sunt în căutarea unei patrii.
verso 15
Dacă ar fi continuat să se gândească la țara pe care o părăsiseră, ar fi avut ocazii să se întoarcă.
verso 16
Dar acum ei sperau să ajungă într-o țară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este rușine să fie numit Dumnezeul lor și a pregătit o cetate pentru ei.
verso 17
Prin credință Avraam era gata să-l jertfească pe Isaac atunci când l-a pus Dumnezeu la încercare. Dumnezeu îi spusese: „Prin Isaac se vor naște urmașii tăi.“
verso 18
Deși primise promisiunea, Avraam era gata să-și jertfească singurul fiu.
verso 19
Avraam s-a gândit că Dumnezeu putea chiar să-l învie dintre cei morți. Și într-adevăr, el l-a primit pe Isaac ca și cum acesta s-ar fi întors dintre cei morți.
verso 20
Prin credință Isaac a binecuvântat viitorul lui Iacov și al lui Esau.
verso 21
Prin credință, când Iacov era pe moarte, i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif. El s-a sprijinit în toiag și I s-a închinat lui Dumnezeu.
verso 22
Prin credință Iosif, la sfârșitul vieții sale, a vorbit poporului Israel despre plecarea din Egipt și a dat instrucțiuni cu privire la înmormântarea sa.
verso 23
Prin credință, când s-a născut Moise, părinții lui l-au ascuns timp de trei luni, pentru că văzuseră ce copil frumos era. Și ei nu s-au temut să încalce porunca împăratului.
verso 24
Prin credință, când a crescut, Moise a refuzat să fie numit fiul fiicei faraonului.
verso 25
El a ales mai degrabă să sufere alături de poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de scurtă durată ale păcatului.
verso 26
Moise a considerat că a suferi pentru Cristos valora mai mult decât comorile Egiptului, pentru că el avea privirea îndreptată spre răsplătire.
verso 27
Prin credință Moise a plecat din Egipt fără să se teamă de mânia împăratului. El a rămas neclintit ca și cum L-ar fi văzut pe Cel Nevăzut.
verso 28
Prin credință Moise a sărbătorit Paștele. El a stropit pragul de sus și stâlpii ușii cu sânge, pentru ca Îngerul Morții să nu omoare pe nici unul dintre primii născuți ai familiilor din Israel.
verso 29
Prin credință poporul Israel a trecut Marea Roșie de parcă ar fi mers pe uscat. Când egiptenii au încercat să facă același lucru, s-au înecat cu toții.
verso 30
Prin credință s-au prăbușit zidurile cetății Ierihon, după ce poporul le-a înconjurat timp de șapte zile.
verso 31
Prin credință prostituata Rahav nu a fost omorâtă împreună cu necredincioșii, ci a fost salvată pentru că i-a primit în casa ei pe spionii israeliți.
verso 32
Și ce aș mai avea de spus? Nu am destul timp pentru a vorbi despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel și despre profeți.
verso 33
Prin credință acești oameni au răsturnat împărății, au făcut dreptate și au primit lucrurile pe care Dumnezeu le promisese. Prin credință ei au închis gurile leilor,
verso 34
au stins puterea focului și au scăpat de tăișul sabiei. Deși erau slabi, ei au primit putere, au fost viteji în lupte și au pus pe fugă armatele dușmanilor.
verso 35
Unele femei i-au primit înapoi pe cei care le muriseră în familiile lor și care au fost înviați. Alții au fost torturați, dar nu au vrut să accepte să fie eliberați, căci vroiau să învie pentru a trăi o viață mai bună.
verso 36
Unii oameni au fost ridiculizați și biciuiți, iar alții au fost puși în lanțuri și aruncați în închisoare.
verso 37
Au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul sau uciși cu sabia. Au rătăcit îmbrăcați în piei de oaie sau de capră, au fost săraci, au fost asupriți și chinuiți.
verso 38
Ei, de care lumea nu era demnă, au pribegit prin deșerturi și prin munți, trăind în peșteri și grote făcute în pământ.
verso 39
Toți aceștia, deși au ajuns cunoscuți pentru credința lor, nu au primit ceea ce le promisese Dumnezeu.
verso 40
Dumnezeu a pregătit pentru noi ceva mai bun. Atunci vor putea acești oameni să fie făcuți desăvârșiți, dar numai împreună cu noi.
Libros
