capítulo 2
După paisprezece ani m-am dus din nou la Ierusalim, împreună cu Barnaba, luându-l cu mine și pe Tit.
M-am dus acolo în urma unei revelații divine. Și într-o întâlnire particulară cu persoanele influente, le-am prezentat Vestea Bună pe care o spun neevreilor, astfel încât lucrarea mea, atât din trecut cât și din prezent, să nu fie degeaba.
Totuși nici chiar Tit, care era cu mine, nu a fost obligat să fie circumcis, cu toate că era grec.
Această chestiune a apărut din cauza fraților prefăcuți care s-au strecurat printre noi. Ei s-au furișat printre noi ca să pândească libertatea pe care o avem în Cristos Isus și ca să ne înrobească.
Noi nu am cedat înaintea lor și nu ne-am supus lor nici măcar pentru o clipă, pentru ca adevărul întrupat în Vestea Bună să rămână cu voi.
Sunt unii care sunt considerați a fi persoane importante, însă pentru mine nu contează această faimă a lor. Înaintea lui Dumnezeu toți oamenii sunt la fel. Oricum, aceste persoane cu faimă nu au adăugat nimic la mesajul meu.
Dimpotrivă, ei au văzut că mi se încredințase proclamarea Veștii Bune celor care nu sunt evrei, așa cum lui Petru i se încredințase slujba de a proclama Vestea Bună evreilor.
Cel ce l-a făcut pe Petru apostol pentru evrei, m-a făcut și pe mine apostol pentru neevrei.
Deci Iacov, Petru și Ioan, care aveau reputația de conducători ai Bisericii, au văzut privilegiul pe care mi l-a făcut Dumnezeu. Ei au dat mâna cu Barnaba și cu mine, ca semn al părtășiei, și am căzut de acord ca noi să proclamăm Vestea Bună neevreilor, iar ei evreilor.
Ei ne-au rugat doar să ne amintim de săraci, ceea ce am și încercat să fac de fiecare dată, cu mare ardoare.
Când Petru a venit la Antiohia, m-am împotrivit lui pe față, pentru că era de condamnat.
Astfel, înainte el mânca împreună cu neevreii; dar când au venit niște oameni trimiși de Iacov, Petru s-a retras și a plecat de lângă neevrei, pentru că se temea de cei circumciși.
Iar restul evreilor au fost alături de el în această prefăcătorie, astfel încât până și Barnaba s-a lăsat dus de prefăcătoria lor.
Când am văzut că nu se purtau cum trebuie, după adevărul Veștii Bune, i-am spus lui Petru în fața tuturor: „Dacă tu, care ești evreu, trăiești ca un neevreu și nu ca un evreu, cum îi poți obliga pe neevrei să trăiască la fel ca evreii?“
Noi suntem evrei prin naștere și nu facem parte dintre neevreii păcătoși.
Totuși știm că omul nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin ascultarea de poruncile Legii, ci prin credința în Isus Cristos. De aceea am crezut și noi în Cristos Isus, pentru ca să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, și nu prin ascultarea de poruncile Legii.
Dar dacă încercând să fim îndreptățiți în Cristos, am fi găsiți și noi păcătoși ca neevreii, ar însemna aceasta că Cristos promovează păcatul? În nici un caz!
Dacă reclădesc ce am dărâmat, devin eu însumi un călcător de Lege.
Căci prin Lege am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Eu am fost răstignit cu Cristos,
astfel încât nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Iar viața pe care o trăiesc acum, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și care S-a dat pe Sine pentru mine.
Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Căci dacă îndreptățirea vine prin Lege, degeaba a murit Cristos!