capítulo 3
O, galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea cărora Isus Cristos a fost înfățișat în mod public ca răstignit?
Vreau să aflu de la voi un singur lucru: ați primit Duhul pentru că ați ascultat de Lege sau pentru că ați ascultat și ați crezut mesajul Veștii Bune?
Sunteți atât de nechibzuiți încât intenționați să desăvârșiți viața pe care ați început-o cu Duhul prin propriile voastre eforturi?
Degeaba ați avut atâtea experiențe ⸤spirituale⸥? Sper că nu.
Dumnezeu vă dă Duhul și face minuni printre voi pentru că ascultați de Lege sau pentru că ați ascultat și ați crezut Vestea Bună?
Uitați-vă la Avraam: „El a crezut în Dumnezeu. Lucrul acesta i s-a considerat ca dreptate.“
Atunci ar trebui să știți că adevărații copii ai lui Avraam sunt cei care au credință.
Scriptura a prevestit că Dumnezeu îi va îndreptăți pe neevrei prin credință și i-a dat mai înainte lui Avraam această veste bună: „Toate popoarele vor fi binecuvântate prin tine.“
Astfel, cei ce au credință sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam.
Dar toți cei ce se bizuie pe ascultarea față de Lege sunt blestemați, căci Scriptura spune: „Blestemat este oricine nu continuă să facă tot ceea ce este scris în cartea Legii.“
Pentru că este clar că nimeni nu este îndreptățit prin Lege, căci, așa cum spune Scriptura: „Cel drept va trăi prin credință.“
Legea nu se bazează pe credință. Dimpotrivă, așa cum spune Scriptura: „Cel ce face toate acestea va trăi prin ele.“
Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, punându-Se în locul nostru sub blestem. Căci Scriptura spune: „Blestemat este cel care este spânzurat pe lemn.“
Cristos ne-a răscumpărat pentru ca binecuvântarea dată lui Avraam să vină și asupra neevreilor, prin Cristos Isus, astfel încât să primim prin credință Duhul promis.
Fraților, vă dau acum un exemplu din viața de toate zilele. Știm bine că nimeni nu mai poate anula sau modifica un testament gata stabilit.
Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam și urmașului său. Observați că nu se spune „urmașilor“ și nu se referă la mai mulți oameni. Se spune, cu referire la un singur om, „urmașului tău“, care este Cristos.
Ceea ce vreau să spun este că Legea, care a venit cu patru sute treizeci de ani mai târziu, nu putea anula legământul validat de Dumnezeu mai dinainte și nu putea înlătura promisiunea.
Dacă moștenirea ar putea fi primită prin ascultarea Legii, nu ar depinde de promisiune, căci Dumnezeu i-a dat-o de bună voie lui Avraam, prin promisiune.
Care este atunci scopul Legii? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor Legii, până când avea să vină urmașul căruia i s-a făcut promisiunea. Legea a fost dată prin îngeri, printr-un intermediar, adică Moise.
Dar când Dumnezeu a făcut promisiunea, nu a fost nici un intermediar, pentru că nu este nevoie de intermediar când există o singură parte, și Dumnezeu este unul.
Atunci, se opune Legea promisiunilor lui Dumnezeu? Bineînțeles că nu! Căci dacă ar fi fost dată o lege care ar fi putut aduce viața, atunci îndreptățirea ar fi venit într-adevăr din acea lege.
Scriptura a închis totul sub puterea păcatului, astfel încât promisiunea să fie dată, pe baza credinței în Isus Cristos, celor care cred.
Înainte de venirea acestei credințe, noi am fost ținuți închiși de Lege. Am fost ținuți prizonieri până la arătarea credinței care urma să vină.
Deci Legea era cea care ne păzea și ne conducea către Cristos, pentru ca noi să fim îndreptățiți prin credință.
Dar acum, când această credință a venit, nu mai suntem păziți de Lege.
Ci, mai degrabă, prin credința în Cristos Isus sunteți toți copiii lui Dumnezeu, în Cristos Isus,
căci toți care ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat cu Cristos.
Nu există nici o diferență între evreu și neevreu, între un sclav și un om liber, între bărbat și femeie, deoarece sunteți una în Cristos Isus.
Dacă sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți urmașii lui Avraam și moștenitorii lui, după promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu lui Avraam.