Cântarea cântărilor
2. fejezet
1. vers
Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. -
2. vers
Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. -
3. vers
Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4. vers
El m`a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
5. vers
Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.
6. vers
Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -
7. vers
Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! -
8. vers
Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.
9. vers
Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.
10. vers
Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
11. vers
Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s`a dus.
12. vers
Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.
13. vers
Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.
14. vers
Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.
15. vers
Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.
16. vers
Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini.
17. vers
Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.
Könyvek
