Eclesiastul
7. fejezet
1. vers
Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii.
2. vers
Mai bine să te duci într`o casă de jale de cît să te duci într`o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.
3. vers
Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
4. vers
Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.
5. vers
Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.
6. vers
Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.
7. vers
Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.
8. vers
Mai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.
9. vers
Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.
10. vers
Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.
11. vers
Înţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.
12. vers
Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.
13. vers
Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?
14. vers
În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.
15. vers
Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.
16. vers
Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?
17. vers
Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
18. vers
Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n`o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.
19. vers
Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într`o cetate.
20. vers
Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
21. vers
Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s`auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
22. vers
Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.
23. vers
Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
24. vers
Cu mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?
25. vers
M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.
26. vers
Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
27. vers
Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;
28. vers
iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n`am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n`am găsit în toate acestea.
29. vers
Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.
Könyvek
