Eclesiastul

chapter 7


Chapters:


verse #1

Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii.


verse #2

Mai bine să te duci într`o casă de jale de cît să te duci într`o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.


verse #3

Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.


verse #4

Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.


verse #5

Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.


verse #6

Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.


verse #7

Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.


verse #8

Mai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.


verse #9

Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.


verse #10

Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.


verse #11

Înţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.


verse #12

Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.


verse #13

Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?


verse #14

În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.


verse #15

Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.


verse #16

Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?


verse #17

Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?


verse #18

Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n`o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.


verse #19

Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într`o cetate.


verse #20

Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.


verse #21

Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s`auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!


verse #22

Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.


verse #23

Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.


verse #24

Cu mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?


verse #25

M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.


verse #26

Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.


verse #27

Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;


verse #28

iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n`am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n`am găsit în toate acestea.


verse #29

Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.

Chapters:


Books