Iacov
2. fejezet
1. vers
Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.
2. vers
Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;
3. vers
şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi -i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” Şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai colo în picioare!” Sau: „Şezi jos la picioarele mele!”
4. vers
Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?
5. vers
Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n`a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc?
6. vers
Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?
7. vers
Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi?
8. vers
Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.
9. vers
Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.
10. vers
Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într`o singură poruncă, se face vinovat de toate.
11. vers
Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
12. vers
Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:
13. vers
căci judecata este fără milă pentru celce n`a avut milă; dar mila biruieşte judecata.
14. vers
Fraţii mei, ce -i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n`are fapte? Poate oare credinţa aceasta să -l mîntuiască?
15. vers
Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
16. vers
şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17. vers
Tot aşa şi credinţa: dacă n`are fapte, este moartă în ea însaş.
18. vers
Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”
19. vers
Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!
20. vers
Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?
21. vers
Avraam, părintele nostru, n`a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22. vers
Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.
23. vers
Astfel s`a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s`a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
24. vers
Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
25. vers
Tot aşa, curva Rahav: n`a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i -a scos afară pe altă cale?
26. vers
După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
Könyvek
