Iacov

chapter 2


Chapters:

1 2 3 4 5


verse #1

Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.


verse #2

Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;


verse #3

şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi -i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” Şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai colo în picioare!” Sau: „Şezi jos la picioarele mele!”


verse #4

Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?


verse #5

Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n`a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc?


verse #6

Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?


verse #7

Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi?


verse #8

Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.


verse #9

Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.


verse #10

Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într`o singură poruncă, se face vinovat de toate.


verse #11

Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.


verse #12

Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:


verse #13

căci judecata este fără milă pentru celce n`a avut milă; dar mila biruieşte judecata.


verse #14

Fraţii mei, ce -i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n`are fapte? Poate oare credinţa aceasta să -l mîntuiască?


verse #15

Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,


verse #16

şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?


verse #17

Tot aşa şi credinţa: dacă n`are fapte, este moartă în ea însaş.


verse #18

Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”


verse #19

Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!


verse #20

Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?


verse #21

Avraam, părintele nostru, n`a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?


verse #22

Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.


verse #23

Astfel s`a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s`a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”


verse #24

Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.


verse #25

Tot aşa, curva Rahav: n`a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i -a scos afară pe altă cale?


verse #26

După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

Chapters:


Books