Numeri

10. fejezet


Fejezetek:


1. vers

Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:


2. vers

„Fă-ţi două trîmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberilor.


3. vers

Cînd se va suna cu ele, toată adunarea să se strîngă la tine, la uşa cortului întîlnirii.


4. vers

Cînd se va suna numai cu o trîmbiţă, să se strîngă la tine căpeteniile, mai marii peste miile lui Israel.


5. vers

Cînd veţi suna cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la răsărit;


6. vers

cînd veţi suna a doua oară cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la miază-zi: pentru plecarea lor, să se sune cu vîlvă.


7. vers

Cînd va fi vorba de strîngerea adunării, să sunaţi, dar să nu sunaţi cu vîlvă.


8. vers

Din trîmbiţe să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege vecinică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.


9. vers

Cînd veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vîlvă din trîmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri.


10. vers

În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre, şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trîmbiţe, cînd vă veţi aduce arderile de tot şi jertfele de mulţămire; şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă aminte de voi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.”


11. vers

În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s`a ridicat norul de pe cortul întîlnirii.


12. vers

Şi copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberile lor. Norul s`a oprit în pustia Paran.


13. vers

Această întîie plecare au făcut -o după porunca Domnului dată prin Moise.


14. vers

Întăi a pornit steagul taberii fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai mare Nahşon, fiul lui Aminadab;


15. vers

peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar;


16. vers

peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon, era Eliab, fiul lui Helon.


17. vers

Cînd a fost desfăcut cortul, au pornit întăi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducînd cortul.


18. vers

Apoi a pornit steagul taberii lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai mare Eliţur, fiul lui Şedeur;


19. vers

peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon, era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;


20. vers

peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel.


21. vers

Apoi au pornit Chehatiţii, ducînd sfîntul locaş; pănă la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul.


22. vers

Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai mare Elişama, fiul lui Amihud;


23. vers

peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur;


24. vers

peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.


25. vers

Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberilor. Peste oştirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amişadai;


26. vers

peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran;


27. vers

peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.


28. vers

Acesta a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.


29. vers

Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ,Eu vi -l voi da.` Vino cu noi, şi îţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.”


30. vers

Hobab i -a răspuns: „Nu pot să merg; ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.”


31. vers

Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărîm în pustie; deci tu să ne fii călăuză.


32. vers

Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele, pe care ni -l va face Domnul.”


33. vers

Ei au plecat dela muntele Domnului, şi au mers trei zile; chivotul legămîntului Domnului a pornit înaintea lor, şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă.


34. vers

Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, cînd porneau din tabără.


35. vers

Cînd pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi, şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!”


36. vers

Iar cînd îl aşezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!”

Fejezetek:


Könyvek