Plângerile lui Ieremia
5. fejezet
1. vers
„Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s`a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
2. vers
Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!
3. vers
Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.
4. vers
Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
5. vers
Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.
6. vers
Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.
7. vers
Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.
8. vers
Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.
9. vers
Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
10. vers
Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
11. vers
Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
12. vers
Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste
13. vers
Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.
14. vers
Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.
15. vers
S`a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
16. vers
A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
17. vers
Dacă ne doare inima, dacă ni s`au întunecat ochii,
18. vers
este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
19. vers
Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
20. vers
Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
21. vers
Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!
22. vers
Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult?
Könyvek
