Apocalipsa lui Ioan
6. fejezet
1. vers
Mielul a desfăcut primul sigiliu; m-am uitat și am auzit pe una dintre ființele acelea zicând cu un glas ca de tunet: „Vino!“
2. vers
Atunci m-am uitat și am văzut un cal alb în fața mea. Călărețul său avea un arc și i s-a dat o coroană. Și a plecat călare, învingător și pentru a învinge mai departe.
3. vers
Când a desfăcut al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua ființă vie zicând: „Vino!“
4. vers
Atunci a ieșit un alt cal, roșu ca focul. Iar călărețului său îi fusese dată puterea de a lua pacea de pe pământ și de a face oamenii să se omoare între ei. I-a fost dată o sabie mare.
5. vers
Când a desfăcut al treilea sigiliu, am auzit cea de-a treia ființă vie spunând: „Vino!“ M-am uitat și am văzut un cal negru în fața mea. Cel ce stătea călare pe el ținea în mână o balanță.
6. vers
Apoi am auzit un glas care părea să vină din mijlocul celor patru ființe vii, care spunea: „O măsură de grâu pentru salariul unei zile de muncă și trei măsuri de orz pentru salariul unei zile de muncă. Însă nu strica rezervele de ulei și vin!“
7. vers
Când a desfăcut al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra ființe, care spunea: „Vino!“
8. vers
Atunci m-am uitat și înaintea mea era un cal palid, iar cel care stătea călare pe el se numea «Moartea» și Locuința morților îl urma. Li se dăduse putere peste o pătrime din pământ, să omoare oameni prin război, foamete, ciumă și prin animalele sălbatice de pe pământ.
9. vers
Când a desfăcut al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor care fuseseră omorâți pentru că rămăseseră credincioși Cuvântului lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care o dăduseră despre El.
10. vers
Ei strigau cu glas puternic: „Doamne, Tu, care ești sfânt și adevărat, cât timp va mai trece până când îi vei judeca și pedepsi pe locuitorii pământului care ne-au omorât?“
11. vers
I s-a dat fiecăruia dintre ei câte o haină albă și li s-a spus să mai aștepte puțin, până se va ajunge la numărul total al celor care sunt slujitori împreună cu ei și al fraților lor, care urmau să fie omorâți la fel.
12. vers
Când a desfăcut al șaselea sigiliu, m-am uitat și un mare cutremur a avut loc. Soarele s-a făcut negru ca haina de doliu, iar luna s-a făcut toată ca sângele.
13. vers
Stelele din cer au căzut pe pământ, așa cum cad smochinele necoapte dintr-un smochin când este scuturat de un vânt puternic.
14. vers
Cerul s-a împărțit în două, ca un sul răsucit și toți munții și insulele au fost mutate din locul lor.
15. vers
Împărații pământului, conducătorii, comandanții militari, bogații, cei puternici și toți oamenii, fie sclavi, fie liberi, s-au ascuns în peșteri și printre stânci, în munți.
16. vers
Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui ce stă pe tron și de mânia Mielului,
17. vers
căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, și cine poate rezista?“
Könyvek
