Exodul
capítulo 14
verso 1
Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
verso 2
„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, şi să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărîţi, lîngă mare.
verso 3
Faraon va zice despre copiii lui Israel: ,S`au rătăcit prin ţară; îi închide pustia.`
verso 4
Eu voi împietri inima lui Faraon, şi -i va urmări; dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi Egiptenii vor şti că Eu sînt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut aşa.
verso 5
S`a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s`a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?”
verso 6
Faraon şi -a pregătit carul de război, şi şi -a luat oamenii de război cu el.
verso 7
A luat şase sute de cară de luptă cu oameni aleşi, şi toate carăle Egiptului; în toate erau luptători.
verso 8
Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.
verso 9
Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carăle lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai cînd erau tăbărîţi lîngă mare lîngă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.
verso 10
Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s`au spăimîntat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.
verso 11
Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
verso 12
Nu-ţi spuneam noi în Egipt: ,Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decît să murim în pustie?”
verso 13
Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v`o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care -i vedeţi azi, nu -i veţi mai vedea niciodată.
verso 14
Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.”
verso 15
Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.
verso 16
Tu, ridică-ţi toiagul, întinde ţi mîna spre mare, şi despică -o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.
verso 17
Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.
verso 18
Şi vor şti Egiptenii că Eu sînt Domnul cînd Faraon, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.”
verso 19
Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi -a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stîlpul de nor care mergea înaintea lor, şi -a schimbat locul, şi a stat înapoia lor.
verso 20
El s`a aşezat între tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s`au apropiat una de alta.
verso 21
Moise şi -a întins mîna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr`un vînt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s`au despărţit în două.
verso 22
Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.
verso 23
Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.
verso 24
În straja dimineţii, Domnul, din stîlpul de foc şi de nor, S`a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat învălmăşala în tabăra Egiptenilor.
verso 25
A scos roatele carălor şi le -a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor.”
verso 26
Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carăle lor şi peste călăreţii lor.”
verso 27
Moise şi -a întins mîna spre mare. Şi în spre dimineaţă, marea şi -a luat iarăş repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat -o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.
verso 28
Apele s`au întors, şi au acoperit carăle, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, cari intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n`a scăpat.
verso 29
Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.
verso 30
În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mîna Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.
verso 31
Israel a văzut mîna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Şi poporul s`a temut de Domnul, şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.
Libros
