Exodul
capítulo 16
verso 1
Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.
verso 2
Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron.
verso 3
Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n`am murit loviţi de mîna Domnului în ţara Egiptului, cînd şedeam lîngă oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîne de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.”
verso 4
Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă ploaie pîne din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strînge, cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca să -l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.
verso 5
În ziua a şasea, cînd vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult de cît vor strînge în fiecare zi.”
verso 6
Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astăseară, veţi înţelege că Domnul este Acela, care v`a scos din ţara Egiptului.
verso 7
Şi mîne dimineaţă, veţi vedea slava Domnului; pentrucă v`a auzit cîrtirile împotriva Domnului; căci ce sîntem noi, ca să cîrtiţi împotriva noastră?”
verso 8
Moise a zis: „Domnul vă va da astăseară carne de mîncat, şi mîne dimineaţă vă va da pîne să vă săturaţi, pentrucă a auzit Domnul cîrtirile, pe cari le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce sîntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.”
verso 9
Moise a zis lui Aaron: „Spune întregei adunări a copiilor lui Israel: ,Apropiaţi-vă înaintea Domnului; căci v`a auzit cîrtirile.”
verso 10
Şi, pe cînd vorbea Aaron întregei adunări a lui Israel, s`au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s`a arătat în nor.
verso 11
Domnul, vorbind lui Moise, a zis:
verso 12
„Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ,Între cele două seri aveţi să mîncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pîne; şi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.”
verso 13
Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s`a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberii.
verso 14
Cînd s`a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de ghiaţă albă pe pămînt.
verso 15
Copiii lui Israel s`au uitat la ea, şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le -a zis: „Este pînea, pe care v`o dă Domnul ca hrană.
verso 16
Iată ce a poruncit Domnul: ,Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.”
verso 17
Israeliţii au făcut aşa; şi au strîns unii mai mult, alţii mai puţin.
verso 18
În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strînsese mai mult, n`avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puţin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrană.
verso 19
Moise le -a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineaţă.”
verso 20
N`au ascultat de Moise, şi s`au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineaţa; dar a făcut viermi şi s`a împuţit. Moise s`a mîniat pe oamenii aceia.
verso 21
Astfel, în toate dimineţile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; şi, cînd venea căldura soarelui, se topea.
verso 22
În ziua a şasea, au strîns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.
verso 23
Şi Moise le -a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mîne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi pînă a doua zi dimineaţa tot ce va rămînea!”
verso 24
Au lăsat -o pînă a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s`a împuţit, şi n`a făcut viermi.
verso 25
Moise a zis: „Mîncaţi -o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe cîmp.
verso 26
Veţi strînge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.”
verso 27
În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strîngă mană, şi n`au găsit.
verso 28
Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd aveţi de gînd să nu păziţi poruncile şi legile Mele?
verso 29
Vedeţi că Domnul v`a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămînă la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.”
verso 30
Şi poporul s`a odihnit în ziua a şaptea.
verso 31
Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.
verso 32
Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ,Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pînea pe care v`am dat -o s`o mîncaţi în pustie, după ce v`am scos din ţara Egiptului.”
verso 33
Şi Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană, şi aşează -l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.”
verso 34
După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l`a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.
verso 35
Copiii lui Israel au mîncat mană patruzeci de ani, pînă la sosirea lor într -o ţară locuită; au mîncat mană pînă la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.
verso 36
Omerul este a zecea parte dintr`o efă.
Libros
