Judecătorii
capítulo 3
verso 1
Iată neamurile pe cari le -a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului.
verso 2
El voia numai ca vîrstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu -l cunoscuseră mai înainte.
verso 3
Neamurile acestea erau cei cinci domnitori ai Filistenilor, toţi Cananiţii, Sidoniţii, şi Heviţii cari locuiau în muntele Liban, dela muntele Baal-Hermon pînă la intrarea Hamatului.
verso 4
Neamurile acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentruca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe cari le dăduse părinţilor lor prin Moise.
verso 5
Şi copiii lui Israel au locuit în mijlocul Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor;
verso 6
au luat de neveste pe fetele lor, şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, şi au slujit dumnezeilor lor.
verso 7
Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul, şi au slujit Baalilor şi idolilor.
verso 8
Domnul S`a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i -a vîndut în mînile lui Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim.
verso 9
Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le -a ridicat un izbăvitor, care i -a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.
verso 10
Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel, şi a pornit la război. Domnul a dat în mînile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mîna Lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim.
verso 11
Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
verso 12
Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentrucă făcuseră ce nu plăcea Domnului.
verso 13
Eglon a strîns la el pe fiii lui Amon şi pe Amaleciţi, şi a pornit. A bătut pe Israel, şi a luat cetatea Finicilor.
verso 14
Şi copiii lui Israel au fost supuşi optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului.
verso 15
Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le -a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mîna dreaptă. Copiii lui Israel au trimes prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului.
verso 16
Ehud şi -a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins -o pe subt haine, în partea dreaptă.
verso 17
A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras.
verso 18
Cînd a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor cari -l aduseseră.
verso 19
El însuş s`a întors dela petrăriile de lîngă Ghilgal, şi a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.” Împăratul a zis: „Tăcere!” Şi toţi cei ce erau lîngă el au ieşit afară.
verso 20
Ehud a început vorba cu el pe cînd stătea singur în odaia lui de vară, şi a zis: „Am un cuvînt din partea lui Dumnezeu pentru tine.” Eglon s`a sculat de pe scaun.
verso 21
Atunci Ehud a întins mîna stîngă, a scos sabia din partea dreaptă, şi i -a împlîntat -o în pîntece.
verso 22
Chiar şi mînerul a intrat după fer, şi grăsimea s`a strîns în jurul ferului; căci n`a putut scoate sabia din pîntece, ci a lăsat -o în trup aşa cum o înfipsese.
verso 23
Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile dela odaia de sus după el, şi a tras zăvorul.
verso 24
Dupăce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s`au uitat; şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, îşi acopere picioarele în odaia de vară.”
verso 25
Au aşteptat multă vreme; şi fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat; şi iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt.
verso 26
Pînă să se dumirească ei, Ehud a luat -o la fugă, a trecut de pietrării, şi a scăpat în Seira.
verso 27
Cum a ajuns, a sunat din trîmbiţă în muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s`au pogorît cu el din munte, şi el s`a pus în fruntea lor.
verso 28
El le -a zis: „Veniţi după mine, căci Domnul a dat în mînile voastre pe vrăjmaşii voştri Moabiţi.” Ei s`au pogorît după el, au pus stăpînire pe vadurile Iordanului, în faţa Moabului, şi n`au lăsat pe nimeni să treacă.
verso 29
Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n`a scăpat unul.
verso 30
În ziua aceea Moabul a fost smerit subt mîna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani.
verso 31
După el, a urmat Şamgar, fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel.
Libros
