Marcu
capítulo 14
verso 1
După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să -L omoare.
verso 2
Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă turburare în norod.”
verso 3
Pe cînd şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, dupăce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
verso 4
Unora dintre ei le -a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?
verso 5
Mirul acesta s`ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (Greceşte: dinari.), şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.
verso 6
Dar Isus le -a zis: „Lăsaţi -o în pace; de ce -i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;
verso 7
căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricînd voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
verso 8
Ea a făcut ce a putut; Mi -a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.
verso 9
Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
verso 10
Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s`a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vîndă pe Isus.
verso 11
Cînd au auzit ei lucrul acesta, s`au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să -L dea în mînile lor.
verso 12
În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis:
verso 13
El a trimes pe doi din ucenicii Săi, şi le -a zis: „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întîlniţi un om ducînd un ulcior cu apă: mergeţi după el.
verso 14
Unde va intra el, spuneţi stăpînului casei: „Învăţătorul zice: ,Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?`
verso 15
Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.”
verso 16
Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştele.
verso 17
Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
verso 18
Pe cînd şedeau la masă şi mîncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănîncă cu Mine, Mă va vinde.”
verso 19
Ei au început să se întristeze, şi să -I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu?”
verso 20
„Este unul din cei doisprezece,” le -a răspuns El; „şi anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid.
verso 21
Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.”
verso 22
Pe cînd mîncau, Isus a luat o pîne; şi, după ce a binecuvîntat, a frînt -o, şi le -a dat, zicînd: „Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu.”
verso 23
Apoi a luat un pahar, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, li l -a dat, şi au băut toţi din el.
verso 24
Şi le -a zis: „Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
verso 25
Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”
verso 26
Dupăce au cîntat cîntările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.
verso 27
Isus le -a zis: „În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentrucă este scris: ,Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.`
verso 28
Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.”
verso 29
Petru i -a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.”
verso 30
Şi Isus i -a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
verso 31
Dar Petru I -a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ceilalţi au spus acelaş lucru.
verso 32
S`au dus apoi într`un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici pînă Mă voi ruga.”
verso 33
A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a început să Se spăimînte şi să Se mîhnească foarte tare.
verso 34
El le -a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi!”
verso 35
Apoi a mers puţin mai înainte, S`a aruncat la pămînt, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
verso 36
El zicea: „Ava, adică: Tată, -Ţie toate lucrurile Îţi sînt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.”
verso 37
Şi a venit la ucenici, pe cari i -a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n`ai fost în stare să veghezi?
verso 38
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios.”
verso 39
S`a dus iarăş, şi S`a rugat, zicînd aceleaşi cuvinte.
verso 40
Apoi S`a întors din nou şi i -a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să -I răspundă.
verso 41
În sfîrşit, a venit a treia oară, şi le -a zis: „Dormiţi de acum, şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mînile păcătoşilor.
verso 42
Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul!”
verso 43
Şi îndată, pe cînd vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrîni.
verso 44
Vînzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care -L voi săruta, acela este; să -L prindeţi şi să -L duceţi supt pază.”
verso 45
Cînd a venit Iuda, s`a apropiat îndată de Isus, şi I -a zis: „Învăţătorule!” Şi L -a sărutat mult.
verso 46
Atunci oamenii aceia au pus mîna pe Isus, şi L-au prins.
verso 47
Unul din cei ce stăteau lîngă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea.
verso 48
Isus a luat cuvîntul, şi le -a zis: „Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.
verso 49
În toate zilele am fost la voi, şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M`aţi prins. Dar toate aceste lucruri s`au întîmplat ca să se împlinească Scripturile.”
verso 50
Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
verso 51
După El mergea un tînăr, care n`avea pe trup decît o învelitoare de pînză de in. Au pus mîna pe el;
verso 52
dar el şi -a lăsat învelitoarea, şi a fugit în pielea goală.
verso 53
Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s`au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi cărturarii.
verso 54
Petru L -a urmat de departe pînă în curtea marelui preot; a şezut jos împreună cu aprozii, şi se încălzea la para focului.
verso 55
Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să -L omoare; dar nu găseau nici una.
verso 56
Pentrucă mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
verso 57
Unii s`au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis:
verso 58
„Noi L-am auzit zicînd: ,Eu voi strica Templul acesta, făcut de mîni omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mîni omeneşti.”
verso 59
Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
verso 60
Atunci marele preot s`a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus, şi I -a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?”
verso 61
Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L -a întrebat iarăş, şi I -a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvîntat?”
verso 62
„Da, sînt,” i -a răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.”
verso 63
Atunci marele preot şi -a rupt hainele, şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
verso 64
Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osîndit să fie pedepsit cu moartea.
verso 65
Şi unii au început să -L scuipe, să -I acopere faţa, să -L bată cu pumnii, şi să -I zică: „Prooroceşte!” Iar aprozii L-au primit în palme.
verso 66
Pe cînd stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
verso 67
Cînd a văzut pe Petru încălzindu-se, s`a uitat ţintă la el, şi i -a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!”
verso 68
El s`a lepădat, şi a zis: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cîntat cocoşul.
verso 69
Cînd l -a văzut slujnica, a început iarăş să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.”
verso 70
Şi el s`a lepădat din nou. După puţină vreme, ceice stăteau acolo, au zis iarăş lui Petru: „Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor.”
verso 71
Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!”
verso 72
Îndată a cîntat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi -a adus aminte de vorba, pe care i -o spusese Isus: „Înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi gîndindu-se la acest lucru, a început să plîngă.
Libros
