Marcu
capítulo 7
verso 1
Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s`au adunat la Isus.
verso 2
Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. -
verso 3
Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănîncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mînile, după datina bătrînilor.
verso 4
Şi cînd se întorc din piaţă, nu mănîncă decît dupăce s`au scăldat. Sînt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. -
verso 5
Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentruce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mînile nespălate?”
verso 6
Isus le -a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ,Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
verso 7
Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături cari nu sînt decît nişte porunci omeneşti.`
verso 8
Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”
verso 9
El le -a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
verso 10
Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.”
verso 11
Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: ,Ori cu ce te-aş putea ajuta, este ,Corban`, adică dat lui Dumnezeu, face bine;
verso 12
şi nu -l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
verso 13
Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
verso 14
În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le -a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.
verso 15
Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să -l poată spurca; dar ce iese din om, aceea -l spurcă.
verso 16
Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”
verso 17
Dupăce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
verso 18
El le -a zis: „Şi voi sînteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu -l poate spurca?
verso 19
Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcînd toate bucatele curate.
verso 20
El le -a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
verso 21
Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
verso 22
furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
verso 23
Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.”
verso 24
Isus a plecat de acolo, şi S`a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într`o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n`a putut să rămînă ascuns.
verso 25
Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s`a aruncat la picioarele Lui.
verso 26
Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
verso 27
Isus i -a zis: „Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, şi s`o arunci la căţei.”
verso 28
„Da, Doamne”, I -a răspuns ea; „dar şi căţeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.”
verso 29
Atunci Isus i -a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.”
verso 30
Şi cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.
verso 31
Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăş prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ţinutul Decapole.
verso 32
I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mînile peste el.
verso 33
El l -a luat la o parte din norod, i -a pus degetele în urechi, şi i -a atins limba cu scuipatul Lui.
verso 34
Apoi, Şi -a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: „Efata”, adică: „Deschide-te!”
verso 35
Îndată, i s`au deschis urechile, i s`a deslegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.
verso 36
Isus le -a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult.
verso 37
Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.”
Libros
