A doua scrisoare a lui Pavel către Corinteni
capítulo 7
verso 1
Iubiții mei, din moment ce avem asemenea promisiuni, să ne curățim de orice pângărire a trupului sau a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frică de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel
verso 2
Faceți-ne loc în inimile voastre! Noi nu am făcut rău nimănui, nu am năruit credința nimănui, nu am înșelat pe nimeni.
verso 3
Nu spun acestea ca să vă condamn. V-am mai spus că sunteți în inimile noastre spre a muri împreună cu voi și spre a trăi împreună cu voi.
verso 4
Am o mare îndrăzneală față de voi și sunt mândru de voi. Sunt foarte încurajat. Cu toate necazurile, sunt din cale-afară de fericit.
verso 5
Atunci când ne-am dus în Macedonia, nu am avut liniște. Am fost tulburați în toate privințele: în afară, având confruntări și înăuntru, având temeri.
verso 6
Dar Dumnezeu, care îi mângâie pe cei descurajați, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.
verso 7
Am fost mângâiați nu numai prin venirea lui, dar și prin felul în care a fost el însuși mângâiat de voi. El ne-a spus că vreți să ne vedeți, că vă pare rău pentru ce ați făcut și cât de mult vă pasă de mine. De aceea am fost și mai bucuros.
verso 8
Chiar dacă v-am întristat cu scrisoarea mea, nu-mi pare rău că am scris-o. Deși mi-a părut rău că am scris-o, acum văd că ea v-a întristat pentru puțină vreme.
verso 9
Acum nu sunt bucuros pentru că ați fost întristați, dar mă bucur că întristarea voastră v-a făcut să vă schimbați modul de a gândi. Voi ați fost întristați așa cum a dorit Dumnezeu, astfel că nu ați fost răniți în nici un fel de noi.
verso 10
Întristarea după voia lui Dumnezeu aduce schimbarea gândirii care duce la mântuire și care nu este însoțită niciodată de regrete. Dar întristarea lumii aduce moarte.
verso 11
Cu privire la această întristare dorită de Dumnezeu, iată ce străduință deosebită de a vă dezvinovăți a produs în voi! Ce indignare, ce teamă, ce dorință de a ne vedea, ce preocupare, ce dorință de a se face dreptate! În toate ați arătat că sunteți curați în această privință.
verso 12
Eu nu v-am scris din cauza omului care a greșit, și nici din cauza celui căruia i s-a făcut rău. V-am scris ca să vă dați seama, înaintea lui Dumnezeu, de marea noastră grijă pentru voi.
verso 13
De aceea, am fost nespus de încurajați.
Și fiind încurajați, ne-am bucurat și mai mult văzând bucuria lui Tit. Duhul lui a fost reîmprospătat de voi toți.
verso 14
Eu m-am lăudat cu voi înaintea lui și nu m-ați făcut de rușine. Așa cum v-am spus numai adevărul, tot așa și lauda noastră înaintea lui Tit s-a dovedit adevărată.
verso 15
Afecțiunea lui pentru voi crește atunci când își amintește că ați fost nerăbdători să-l ascultați și că l-ați primit cu frică și tremur.
verso 16
Mă bucur că pot avea o încredere desăvârșită în voi.
Libros
