A doua scrisoare a lui Pavel către Corinteni

chapter 7


Chapters:


verse #1

Iubiții mei, din moment ce avem asemenea promisiuni, să ne curățim de orice pângărire a trupului sau a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frică de Dumnezeu.


Bucuria lui Pavel


verse #2

Faceți-ne loc în inimile voastre! Noi nu am făcut rău nimănui, nu am năruit credința nimănui, nu am înșelat pe nimeni.


verse #3

Nu spun acestea ca să vă condamn. V-am mai spus că sunteți în inimile noastre spre a muri împreună cu voi și spre a trăi împreună cu voi.


verse #4

Am o mare îndrăzneală față de voi și sunt mândru de voi. Sunt foarte încurajat. Cu toate necazurile, sunt din cale-afară de fericit.


verse #5

Atunci când ne-am dus în Macedonia, nu am avut liniște. Am fost tulburați în toate privințele: în afară, având confruntări și înăuntru, având temeri.


verse #6

Dar Dumnezeu, care îi mângâie pe cei descurajați, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.


verse #7

Am fost mângâiați nu numai prin venirea lui, dar și prin felul în care a fost el însuși mângâiat de voi. El ne-a spus că vreți să ne vedeți, că vă pare rău pentru ce ați făcut și cât de mult vă pasă de mine. De aceea am fost și mai bucuros.


verse #8

Chiar dacă v-am întristat cu scrisoarea mea, nu-mi pare rău că am scris-o. Deși mi-a părut rău că am scris-o, acum văd că ea v-a întristat pentru puțină vreme.


verse #9

Acum nu sunt bucuros pentru că ați fost întristați, dar mă bucur că întristarea voastră v-a făcut să vă schimbați modul de a gândi. Voi ați fost întristați așa cum a dorit Dumnezeu, astfel că nu ați fost răniți în nici un fel de noi.


verse #10

Întristarea după voia lui Dumnezeu aduce schimbarea gândirii care duce la mântuire și care nu este însoțită niciodată de regrete. Dar întristarea lumii aduce moarte.


verse #11

Cu privire la această întristare dorită de Dumnezeu, iată ce străduință deosebită de a vă dezvinovăți a produs în voi! Ce indignare, ce teamă, ce dorință de a ne vedea, ce preocupare, ce dorință de a se face dreptate! În toate ați arătat că sunteți curați în această privință.


verse #12

Eu nu v-am scris din cauza omului care a greșit, și nici din cauza celui căruia i s-a făcut rău. V-am scris ca să vă dați seama, înaintea lui Dumnezeu, de marea noastră grijă pentru voi.


verse #13

De aceea, am fost nespus de încurajați.
Și fiind încurajați, ne-am bucurat și mai mult văzând bucuria lui Tit. Duhul lui a fost reîmprospătat de voi toți.


verse #14

Eu m-am lăudat cu voi înaintea lui și nu m-ați făcut de rușine. Așa cum v-am spus numai adevărul, tot așa și lauda noastră înaintea lui Tit s-a dovedit adevărată.


verse #15

Afecțiunea lui pentru voi crește atunci când își amintește că ați fost nerăbdători să-l ascultați și că l-ați primit cu frică și tremur.


verse #16

Mă bucur că pot avea o încredere desăvârșită în voi.

Chapters:


Books