Apocalipsa lui Ioan

chapter 16


Chapters:


Vărsarea vaselor pline cu mânia lui Dumnezeu


verse #1

Apoi am auzit un glas puternic din cer zicând celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“


verse #2

Primul înger a plecat și a vărsat vasul său pe pământ. Atunci bube înspăimântătoare și dureroase au apărut pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau statuii ei.


verse #3

Al doilea înger și-a vărsat vasul în mare. Marea a devenit sânge, ca acela al unui om mort, și toate viețuitoarele din mare au murit.


verse #4

Al treilea înger și-a vărsat vasul în râuri și izvoare, care au devenit sânge.


verse #5

Atunci l-am auzit pe îngerul apelor spunând Domnului:

„Tu ești Cel ce este și care a fost
    dintotdeauna,
Tu ești Cel Sfânt.
Tu ești drept în judecata pe care ai făcut-o.


verse #6

Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților Tăi
        și al profeților,
    și Tu le dai acestora să bea sânge. Așa
        cum merită.“


verse #7

Apoi am auzit altarul zicând:

„Da, Doamne, Dumnezeule,
        Atotputernicule,
    judecățile Tale sunt adevărate și drepte!“


verse #8

Al patrulea înger și-a vărsat vasul peste soare și i s-a dat puterea să ardă oamenii cu foc.


verse #9

Oamenii erau dogorâți de o arșiță mare. Ei au blestemat Numele lui Dumnezeu, care are autoritate peste aceste nenorociri, dar au refuzat să-și schimbe atitudinea și să-I dea slavă lui Dumnezeu.


verse #10

Atunci, al cincilea înger și-a vărsat vasul peste tronul fiarei, și împărăția ei a fost cuprinsă de întuneric. Oamenii și-au mușcat limbile de durere.


verse #11

L-au blestemat pe Dumnezeul cerului pentru durerile și bubele lor, dar au refuzat să-și schimbe atitudinea și să renunțe la faptele lor rele.


verse #12

Al șaselea înger și-a vărsat vasul în râul cel mare, Eufrat, și apa i-a secat, pregătind calea pentru împărații de la răsărit.


verse #13

Atunci am văzut cele trei duhuri rele, ca niște broaște, ieșind din gura balaurului, din gura fiarei și din gura profetului fals.


verse #14

Sunt duhurile demonilor și au puterea să facă minuni. Ele sunt trimise să strângă împărații întregii lumi pentru bătălia Zilei mari a Dumnezeului atotputernic.


verse #15

„Ascultă! Voi veni la tine ca un hoț. Fericit este cel care stă treaz și cu hainele la îndemână, ca nu cumva să fie găsit mergând gol în public și să-i fie rușine!“


verse #16

Așa că duhurile i-au adus împreună pe împărați la locul numit în ebraică Armaghedon.


verse #17

Al șaptelea înger a vărsat vasul lui în aer și un glas puternic a venit din Templu, de la tron, zicând: „S-a sfârșit!“


verse #18

Atunci au început fulgerele, zgomotele, tunetele și un cutremur mare. A fost cel mai mare cutremur care a avut loc vreodată de la apariția omului pe pământ.


verse #19

Marea cetate s-a împărțit în trei, iar orașele neevreilor au căzut. Dumnezeu Și-a amintit de marele Babilon și i-a dat paharul plin cu vinul mâniei Sale aprinse.


verse #20

Au dispărut toate insulele și munții n-au mai fost găsiți.


verse #21

O grindină mare, cântărind patruzeci de kilograme, a căzut din cer peste oameni și ei L-au blestemat pe Dumnezeu pentru nenorocirea grindinei care era atât de înspăimântătoare.

Chapters:


Books