Evanghelia după Marcu
capítulo 7
Legea lui Dumnezeu și tradițiile oamenilor
verso 1
Fariseii și câțiva dintre învățătorii Legii care veniseră de la Ierusalim s-au strâns în jurul lui Isus.
verso 2
Ei îi văzuseră pe unii dintre ucenicii lui Isus mâncând cu mâinile nespălate.
verso 3
(Fariseii și toți ceilalți evrei nu mănâncă dacă nu și-au spălat mâinile, așa cum le cere tradiția bătrânilor.
verso 4
Și când se întorc din piață, nu mănâncă până nu se spală. Ei mai țin și alte tradiții, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de aramă și a paturilor.)
verso 5
Așa că fariseii și învățătorii Legii L-au întrebat: „De ce nu respectă ucenicii Tăi tradiția bătrânilor și mănâncă fără a-și spăla mâinile?“
verso 6
Isus le-a răspuns: „Sunteți niște ipocriți! Isaia avea dreptate când a profețit despre voi, după cum este scris:
«Acest popor Mă onorează cu buzele,
dar departe de Mine le sunt inimile.
verso 7
Închinarea lor este lipsită de rost,
pentru că învățătura dată de ei
oamenilor constă în reguli făcute
de om.»
(Isaia 29.13)
verso 8
Voi ați încetat să ascultați poruncile lui Dumnezeu și acum respectați tradițiile omenești.“
verso 9
Isus le-a mai spus: „Voi ignorați poruncile lui Dumnezeu pentru a respecta propriile voastre învățături.
verso 10
Moise a spus: «Respectă-i pe tatăl tău și pe mama ta.» și «Cel ce își vorbește de rău mama și tatăl trebuie omorât.»
verso 11
Dar voi spuneți că dacă cineva zice tatălui și mamei sale: «Orice ți-aș putea da este pus deoparte pentru Dumnezeu»,
verso 12
atunci acelei persoane îi este permis să nu mai facă nimic pentru tatăl său și pentru mama sa.
verso 13
Astfel, voi, cu tradiția pe care o transmiteți poporului, anulați Cuvântul lui Dumnezeu. Și faceți multe alte lucruri asemănătoare.“
verso 14
Isus a chemat din nou mulțimea la El și le-a spus oamenilor: „Ascultați-Mă cu toții și înțelegeți!
verso 15
Omul nu este întinat de ceea ce intră în el, ci de ceea ce iese din el.“
verso 16
[Cine are urechi de auzit, să audă.]
verso 17
Apoi, Isus a lăsat mulțimea și a intrat într-o casă. Ucenicii L-au întrebat ce înseamnă această pildă.
verso 18
Și El le-a spus: „Nici voi nu înțelegeți? Nu vedeți că nimic din ceea ce intră în om din afara lui nu-l întinează?
verso 19
Pentru că nimic din acestea nu intră în inima lui, ci în stomac. De acolo, sunt date afară din nou.“ (Vorbind astfel, Isus a dat de înțeles că se poate mânca orice fel de mâncare.)
verso 20
Isus le-a spus: „Ceea ce iese din om îl întinează.
verso 21
Pentru că din interiorul omului, din inima lui, ies gândurile rele, păcatele sexuale, furturile, crimele,
verso 22
adulterul, lăcomia, răutatea, înșelătoria, indecența, invidia, bârfa, aroganța și nebunia.
verso 23
Toate aceste lucruri rele vin din interior și îl întinează pe om.“
Isus ajută o femeie neevreică
verso 24
Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului. El a intrat într-o casă și dorea să nu se știe că este acolo. Dar Isus nu putea sta ascuns.
verso 25
De fapt, o femeie a cărei fată era posedată de un duh rău, a auzit imediat vorbindu-se despre Isus. Ea s-a dus la El și a căzut la picioarele Lui.
verso 26
Femeia era o grecoaică de origine siro-feniciană. Ea L-a implorat pe Isus să scoată demonul din fata ei.
verso 27
Isus i-a spus: „Mai întâi, trebuie să se sature copiii, pentru că nu este bine să iei pâinea copilului și s-o arunci la câini.“
verso 28
Dar ea I-a răspuns: „Doamne, dar chiar și câinii care stau sub masă mănâncă firimiturile care cad de la masa copiilor.“
verso 29
Atunci Isus i-a spus: „Pentru acest răspuns poți să te duci liniștită acasă. Demonul a ieșit din fiica ta.“
verso 30
Femeia s-a dus acasă și și-a găsit fata stând pe pat. Demonul ieșise din ea.
Isus vindecă un surd
verso 31
Isus a plecat din ținutul Tirului către Marea Galileii, trecând prin ținutul Sidonului și prin Decapole.
verso 32
Acolo, I-a fost adus un surd care nici nu prea putea vorbi. Cei ce l-au adus L-au rugat pe Isus să-Și pună mâinile peste el.
verso 33
Isus l-a luat deoparte de mulțime și a atins urechile acelui om. Apoi, a scuipat și i-a atins limba.
verso 34
Isus a privit către cer, a suspinat și i-a spus: „Efata!“ (ceea ce înseamnă „Deschide-te!“).
verso 35
Imediat urechile omului s-au deschis, limba i-a fost dezlegată și a început să vorbească.
verso 36
Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate. Dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât mai mult vorbeau ei despre El.
verso 37
Oamenii erau foarte uimiți și ziceau: „Tot ce a făcut El, a făcut bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească.“
Libros
