Scrisoarea lui Pavel către Romani
capítulo 11
Dumnezeu nu a uitat poporul Său
verso 1
Așa că întreb: „A respins Dumnezeu poporul Său?“ Nici vorbă! Pentru că și eu sunt evreu, un urmaș al lui Avraam din familia lui Beniamin.
verso 2
Dumnezeu nu a respins poporul pe care-l alesese dinainte! Sau nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, când se ruga lui Dumnezeu împotriva lui Israel?
verso 3
„Doamne, Ți-au omorât profeții, Ți-au dărâmat altarele. Eu sunt singurul profet rămas și acum încearcă să mă omoare și pe mine.“
verso 4
Dar ce i-a răspuns Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu s-au închinat lui Baal.“
verso 5
La fel există și astăzi un mic grup ales de Dumnezeu, după harul Său.
verso 6
Și dacă au fost aleși pe baza harului lui Dumnezeu, înseamnă că n-au fost aleși pe baza faptelor lor. Altfel harul lui Dumnezeu nu ar mai fi har.
verso 7
Iată ce s-a întâmplat: poporul Israel nu a găsit ce a căutat, dar cei aleși au găsit, pe când ceilalți au fost împietriți.
verso 8
După cum spune Scriptura:
„Domnul a turnat peste voi
un duh de adormire profundă.“
(Isaia 29.10)
„Domnul v-a dat ochi care nu văd
și urechi care nu aud.
Și acest lucru este la fel
până în ziua de astăzi.“
(Deuteronom 29.4)
verso 9
Și David spune:
„Fie ca ei să fie prinși în
cursă la mesele lor!
Fie ca ei să cadă și să-și
primească pedeapsa!
verso 10
Fie ca ochii lor să se întunece
și ei să nu mai vadă!
Fie ca spinarea lor să se aplece mereu,
sub povara necazurilor!“
(Psalmul 69.22–23)
verso 11
Așa că întreb: Când s-au poticnit evreii, a atras această poticnire căderea lor finală? Nici vorbă! Ci, mai degrabă, prin greșeala lor a venit mântuirea și printre neevrei, pentru a-i face geloși ⸤pe evrei⸥.
verso 12
Dar dacă greșeala lor a adus o bogăție de binecuvântări pentru lume și dacă pierderea suferită de ei a adus o bogăție de binecuvântări pentru neevrei, gândiți-vă ce mare binecuvântare va fi atunci când și evreii vor veni la Cristos.
verso 13
Acum vă vorbesc celor care sunteți neevrei. Eu sunt un apostol trimis neevreilor. Eu fac tot ce pot pentru lucrarea mea.
verso 14
Și sper ca, prin ceea ce fac, să-i provoc la gelozie pe evrei, care sunt poporul meu, și să-i salvez pe unii dintre ei.
verso 15
Căci dacă prin respingerea lor de către Dumnezeu s-a ajuns la împăcarea lumii cu Dumnezeu, primirea lor de către Dumnezeu va însemna viață după moarte.
verso 16
Dacă prima felie de pâine Îi este oferită lui Dumnezeu, atunci întreaga pâine este sfințită. Dacă rădăcinile unui copac sunt sfinte, atunci și ramurile copacului sunt sfinte.
verso 17
Tu, neevreul, ești ca ramura unui măslin sălbatic. Dacă unele din ramurile copacului sfânt sunt rupte și tu ești altoit în ele, ai devenit și tu părtaș aceleiași rădăcini.
verso 18
Dar să nu te lauzi față de ramuri (adică evreii). Dacă totuși te lauzi, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.
verso 19
Acum ai putea spune: „Da, dar ramurile au fost tăiate pentru ca eu să fiu altoit.“
verso 20
Este adevărat. Ele au fost tăiate datorită necredinței lor. Dar tu faci parte din copac datorită credinței tale. Așa că nu te lăuda, ci, mai degrabă, înfricoșează-te!
verso 21
Pentru că dacă Dumnezeu n-a cruțat ramurile naturale, atunci nu te va cruța nici pe tine.
verso 22
Vezi deci bunătatea, dar și severitatea lui Dumnezeu. Severitate față de cei care au căzut și bunătate față de tine. Dacă nu vei asculta de El, vei fi tăiat și tu.
verso 23
Și dacă ramurile tăiate nu persistă în necredință, vor fi primite înapoi. Căci Dumnezeu îi poate primi înapoi.
verso 24
Voi, neevreii, sunteți ca ramura unui măslin sălbatic. Voi ați fost tăiați din măslinul sălbatic și ați fost altoiți, împotriva naturii, în măslinul bun. Cu atât mai ușor va fi ca evreii, care sunt ramurile naturale ale măslinului bun, să fie altoiți în propriul măslin.
verso 25
Fraților, eu vreau să cunoașteți acest adevăr ascuns pentru ca să nu vă bizuiți pe propria voastră înțelepciune. Adevărul este că împietrirea poporului lui Israel este trecătoare și va dura până când va veni la Dumnezeu numărul complet al neevreilor.
verso 26
Atunci întregul Israel va fi mântuit. După cum este scris:
„Un Mântuitor va veni din Sion.
El va îndepărta nelegiuirile lui Iacov.
verso 27
Acesta este legământul
pe care-l voi face cu ei
atunci când le voi șterge păcatul.“
(Isaia 59.20–21; 27.9)
verso 28
În ceea ce privește Vestea Bună, evreii sunt dușmani, spre binele vostru. Dar evreii rămân poporul ales al lui Dumnezeu. Dumnezeu îi iubește datorită promisiunilor făcute părinților lor.
verso 29
Dumnezeu nu Se răzgândește cu privire la darurile Sale pline de har și cu privire la oamenii pe care-i cheamă.
verso 30
Odinioară voi ați fost neascultători de Dumnezeu, dar acum ați primit îndurare, datorită neascultării evreilor.
verso 31
Tot așa, și evreii au devenit neascultători, pentru ca datorită îndurării care v-a fost arătată vouă, să primească și ei îndurarea lui Dumnezeu.
verso 32
Oamenii nu L-au ascultat pe Dumnezeu. El i-a închis pe toți oamenii în neascultare, pentru a le arăta tuturor îndurare.
Slavă lui Dumnezeu
verso 33
Cât de bogat este Dumnezeu în îndurare și cât de adânci sunt înțelepciunea și cunoașterea Lui! Cât de greu de cercetat sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!
verso 34
După cum este scris:
„Cine cunoaște gândurile Domnului
și cine poate fi consilierul Lui?“
(Isaia 40.13)
verso 35
„Cine I-a dat ceva lui Dumnezeu
pentru ca Dumnezeu să-i fie dator să-i
dea ceva în schimb?“
(Iov 41.11)
verso 36
Toate lucrurile au fost create de El, există prin El și pentru El. A Lui să fie slava pentru totdeauna! Amin.
Libros
