Scrisoarea lui Pavel către Romani
capítulo 4
Exemplul lui Avraam
verso 1
Ce putem spune despre Avraam care este strămoșul nostru? Ce a aflat el despre credință?
verso 2
Dacă Avraam a fost îndreptățit prin faptele sale, atunci el se poate lăuda, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
verso 3
Căci ce spune Scriptura? „Avraam s-a încrezut în Dumnezeu, iar credința lui i-a fost considerată ca dreptate.“
verso 4
Pentru cel ce lucrează, salariul nu este considerat ca un dar, ci este câștigat de acesta prin muncă.
verso 5
Însă celui care nu lucrează dar crede în Cel care îl îndreptățește pe păcătos, credința lui îi este considerată ca dreptate.
verso 6
La fel și David vorbește despre fericirea celui pe care Dumnezeu îl îndreptățește fără fapte.
verso 7
„Binecuvântați sunt cei
ale căror greșeli sunt iertate
și ale căror păcate sunt acoperite.
verso 8
Binecuvântat este omul căruia
Domnul nu-i ia în seamă păcatul.“
(Psalmul 32.1–2)
verso 9
Această binecuvântare nu este numai pentru cei circumciși, ci și pentru cei necircumciși. Noi spunem: „Credința lui Avraam i-a fost considerată ca dreptate.“
verso 10
Dar când i-a fost considerată ca dreptate? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Pe când era necircumcis.
verso 11
El a primit circumcizia ca dovadă a îndreptățirii lui, îndreptățire pe care a dobândit-o prin credință, pe când era necircumcis. Acum el este tatăl tuturor celor ce cred, dar nu sunt circumciși. Și acestora li se va considera credința ca dreptate.
verso 12
El este și tatăl celor circumciși care calcă pe urmele credinței pe care o avea tatăl lor, Avraam, pe când era necircumcis.
Promisiunea lui Dumnezeu prin credință
verso 13
Lui Avraam și urmașilor săi li s-a promis că vor moșteni lumea. Această promisiune nu a venit prin Lege, ci prin dreptatea care vine din credință.
verso 14
Căci dacă cei care se bazează pe Lege sunt moștenitori, credința a fost golită de sens și promisiunea a fost anulată.
verso 15
Din cauza neascultării oamenilor, Legea provoacă mânia lui Dumnezeu. Acolo unde nu există Lege, nu există nici neascultare.
verso 16
De aceea, promisiunea lui Dumnezeu vine prin credință pentru a fi primită ca un dar de la Dumnezeu. Promisiunea este făcută tuturor urmașilor lui Avraam: atât celor ce au Legea, cât și celor ce au o credință ca a lui Avraam. El este tatăl nostru, al tuturor,
verso 17
așa cum este scris și în Scripturi: „Te-am făcut tatăl multor popoare.“ Înaintea lui Dumnezeu, Avraam este tatăl nostru. El a crezut în Dumnezeul care dă viață morților și care cheamă la existență lucrurile care încă nu există.
verso 18
Avraam a crezut cu speranță împotriva oricărei speranțe. Astfel, el a devenit tatăl multor popoare, după cum s-a spus: „Atât de numeroși vor fi urmașii tăi.“
verso 19
Credința lui Avraam nu a slăbit deloc. Avraam s-a uitat la trupul său care era ca și mort (el avea atunci 100 de ani) și la faptul că Sara nu putea avea copii.
verso 20
În ciuda acestui fapt, el nu s-a îndoit în necredință de promisiunea lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credință dând slavă lui Dumnezeu.
verso 21
Avraam era convins că Dumnezeu are puterea să și facă ce a promis.
verso 22
De aceea, „credința i-a fost considerată ca dreptate.“
verso 23
Scriptura spune: „credința i-a fost considerată ca dreptate.“ Ea nu vorbește doar pentru Avraam,
verso 24
ci și pentru noi, cei a căror credință va fi considerată ca dreptate. Aceasta se va întâmpla acelora dintre noi care cred în Cel ce L-a înviat din morți pe Domnul nostru Isus.
verso 25
El a fost dat să moară pentru păcatele noastre și a înviat pentru ca noi să fim îndreptățiți.
Libros
