Scrisoarea lui Pavel către Romani
capítulo 9
Dumnezeu și evreii
verso 1
Eu sunt în Cristos și vă spun adevărul. Nu vă mint. Conștiința îmi este martor, prin Duhul Sfânt,
verso 2
că inima mi-e plină de o mare și neîncetată durere.
verso 3
Căci aproape îmi doresc ca eu însumi să fiu blestemat și separat de Cristos, pentru frații mei, pentru cei din poporul meu.
verso 4
Ei sunt evrei. Ei sunt aleși de Dumnezeu să fie copiii Lui. Ei au văzut slava lui Dumnezeu, cu ei a fost făcut legământul. Lor le-au fost date Legea și cortul de închinare. Și lor le-au fost făcute promisiunile lui Dumnezeu.
verso 5
Ei sunt urmașii marilor noștri strămoși. Și ei sunt familia pământească a lui Cristos care este peste toate Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna! Amin.
verso 6
Acum eu nu vreau să spun că Dumnezeu nu Și-a ținut promisiunea. Dar unii din poporul Israel nu sunt cu adevărat poporul lui Dumnezeu,
verso 7
ci numai unii dintre urmașii lui Avraam sunt cu adevărat copiii lui Avraam. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Urmașii tăi se vor trage din Isaac.“
verso 8
Aceasta înseamnă că nu toți urmașii lui Avraam sunt cu adevărat copiii lui Dumnezeu. Adevărații copii ai lui Avraam sunt aceia care au devenit copiii lui Dumnezeu datorită promisiunii lui Dumnezeu.
verso 9
Iată ce i-a promis Dumnezeu lui Avraam: „La momentul potrivit Mă voi întoarce, iar Sara va avea un fiu.“
verso 10
Mai mult, Rebeca a rămas însărcinată cu strămoșul nostru Isaac și a avut doi fii.
verso 11
Înainte ca cei doi fii să se nască, Dumnezeu i-a spus Rebecăi: „Fiul mai mare va sluji celui mai mic.“ El i-a spus aceasta înainte ca cei doi să fi făcut ceva bun sau rău. Dumnezeu a vorbit astfel înainte ca ei să se fi născut, pentru ca băiatul ales de El să fie ales după planul Său.
verso 12
Cel mic a fost ales pentru că Dumnezeu a dorit să-l cheme pe el, și nu pentru că cei doi băieți ar fi făcut ceva.
verso 13
După cum este scris în Scripturi: „L-am iubit pe Iacov, dar l-am urât pe Esau.“
verso 14
Ce vom spune deci? Este cumva Dumnezeu nedrept?
verso 15
Nici vorbă! Căci El i-a spus lui Moise: „Voi arăta îndurare oricui voi dori să arăt îndurare și voi avea milă față de oricine doresc să am milă.“
verso 16
Deci Dumnezeu va alege pe cel de care I se va face milă. Și alegerea nu va depinde de ce doresc sau încearcă să facă oamenii.
verso 17
În Scriptură, Dumnezeu i-a spus unui faraon: „Te-am ridicat pentru a-Mi arăta puterea în tine și pentru ca Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“
verso 18
Așa că Dumnezeu arată îndurare față de cine vrea El și împietrește pe cine vrea.
verso 19
Dar îmi vei spune: „Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce ne mai găsește vinovați? Căci cine se va putea împotrivi voii Lui?“
verso 20
Da, dar cine ești tu, omule, să-L tragi la răspundere pe Dumnezeu? Oare va spune vasul olarului: „De ce m-ai făcut așa?“ Nu.
verso 21
Olarul poate face din același lut mai multe vase. El poate face unele vase pentru ocazii deosebite și altele pentru a fi folosite zi de zi.
verso 22
La fel a făcut și Dumnezeu. Deși a dorit să-Și arate mânia, pentru ca oamenii să-I vadă puterea, Dumnezeu a avut răbdare față de cei pe care Se mâniase și care erau gata să fie distruși.
verso 23
Dumnezeu a așteptat cu răbdare pentru a-Și putea face cunoscută bogăția slavei Sale față de cei ce au primit îndurarea Lui și pe care El i-a pregătit pentru a primi slava Lui.
verso 24
Este vorba despre aceia pe care Dumnezeu i-a chemat, nu numai dintre evrei, ci și dintre neevrei.
verso 25
După cum este scris în Osea:
„Pe cei care nu erau poporul Meu
îi voi numi poporul Meu
și pe femeia care nu a fost iubită
o voi numi iubită.“
(Osea 2.23)
verso 26
„Și se va întâmpla că acolo unde li s-a spus:
«Nu sunteți poporul Meu»,
în același loc vor fi numiți
fii ai Dumnezeului celui viu.“
(Osea 1.10)
verso 27
Și Isaia vestește cu privire la Israel:
„Chiar de ar fi copiii lui Israel la fel de
numeroși ca nisipul mării,
numai câțiva vor fi mântuiți.
verso 28
Domnul Își va aduce la îndeplinire
judecata pe pământ cu repeziciune și
în întregime.“
(Isaia 10.22–23)
verso 29
Și, după cum a spus și Isaia:
„Dacă Dumnezeul atotputernic nu ne-ar fi
lăsat câțiva descendenți,
am fi fost ca Sodoma
și am fi ajuns ca Gomora.“
(Isaia 1.9)
verso 30
Deci ce vom spune? Putem spune că neevreii, deși nu căutau îndreptățirea lui Dumnezeu, au fost îndreptățiți datorită credinței lor.
verso 31
Poporul Israel a urmărit Legea care definește îndreptățirea însă nu a ajuns la acea Lege.
verso 32
De ce? Pentru că ei nu au căutat să fie îndreptățiți prin credință, ci au încercat să obțină îndreptățirea prin fapte. Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire,
verso 33
după cum este scris:
„Iată, pun în Sion o piatră
de care oamenii se vor împiedica,
o piatră care îi va face pe oameni să cadă.
Dar oricine crede în El
nu va fi făcut de rușine.“
(Isaia 8.14; 28.16)
Libros
