Apocalipsa
16. fejezet
1. vers
Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pămînt cele şapte potire ale mîniei lui Dumnezeu!”
2. vers
Cel dintîi s`a dus şi a vărsat potirul lui pe pămînt. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei şi cari se închinau icoanei ei.
3. vers
Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s`a făcut sînge, ca sîngele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.
4. vers
Al treilea a vărsat potirul lui în rîuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s`au făcut sînge.
5. vers
Şi am auzit pe îngerul apelor zicînd: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfînt, pentrucă ai judecat în felul acesta.
6. vers
Fiindcă aceştia au vărsat sîngele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sînge. Şi sînt vrednici.”
7. vers
Şi am auzit altarul zicînd: „Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sînt judecăţile Tale!”
8. vers
Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s`a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
9. vers
Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpînire peste aceste urgii, şi nu s`au pocăit ca să -I dea slavă.
10. vers
Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întunerec. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.
11. vers
Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s`au pocăit de faptele lor.
12. vers
Al şaselea a vărsat potirul lui peste rîul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, cari au să vină din Răsărit.
13. vers
Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu nişte broaşte.
14. vers
Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, şi cari se duc la împăraţii pămîntului întreg, ca să -i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. -
15. vers
„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de celce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” -
16. vers
Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.
17. vers
Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S`a isprăvit!”
18. vers
Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s`a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa de tare, cum, de cînd este omul pe pămînt, n`a fost un cutremur aşa de mare.
19. vers
Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s`au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi -a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să -i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui.
20. vers
Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s`au mai găsit.
21. vers
O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentrucă această urgie era foarte mare.
Könyvek
