Apocalipsa

chapter 16


Chapters:


verse #1

Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pămînt cele şapte potire ale mîniei lui Dumnezeu!”


verse #2

Cel dintîi s`a dus şi a vărsat potirul lui pe pămînt. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei şi cari se închinau icoanei ei.


verse #3

Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s`a făcut sînge, ca sîngele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.


verse #4

Al treilea a vărsat potirul lui în rîuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s`au făcut sînge.


verse #5

Şi am auzit pe îngerul apelor zicînd: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfînt, pentrucă ai judecat în felul acesta.


verse #6

Fiindcă aceştia au vărsat sîngele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sînge. Şi sînt vrednici.”


verse #7

Şi am auzit altarul zicînd: „Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sînt judecăţile Tale!”


verse #8

Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s`a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.


verse #9

Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpînire peste aceste urgii, şi nu s`au pocăit ca să -I dea slavă.


verse #10

Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întunerec. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.


verse #11

Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s`au pocăit de faptele lor.


verse #12

Al şaselea a vărsat potirul lui peste rîul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, cari au să vină din Răsărit.


verse #13

Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu nişte broaşte.


verse #14

Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, şi cari se duc la împăraţii pămîntului întreg, ca să -i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. -


verse #15

„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de celce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” -


verse #16

Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.


verse #17

Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S`a isprăvit!”


verse #18

Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s`a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa de tare, cum, de cînd este omul pe pămînt, n`a fost un cutremur aşa de mare.


verse #19

Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s`au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi -a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să -i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui.


verse #20

Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s`au mai găsit.


verse #21

O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentrucă această urgie era foarte mare.

Chapters:


Books