3. fejezet
De aceea, frați sfinți, care ați fost chemați de Dumnezeu, gândiți-vă la Isus, Apostolul și Marele Preot al credinței pe care o mărturisim.
Isus I-a fost credincios Celui ce L-a numit Mare Preot, după cum și Moise a fost credincios în toată Casa lui Dumnezeu.
Omul care construiește o casă se bucură de mai multă onoare decât casa construită. La fel și Isus merită să I se acorde mai multă onoare decât Moise.
Orice casă a fost clădită de cineva. Dar Dumnezeu este Cel care a clădit toate lucrurile.
Moise a fost credincios ca slujitor în toată Casa Lui, ca mărturie a lucrurilor care urmau să fie vestite.
Dar Cristos a fost credincios ca Fiu, peste Casa lui Dumnezeu. Și Casa Lui suntem noi, dacă ne păstrăm curajul și încrederea neclintită în speranța cu care ne lăudăm.
Astfel, după cum spune Duhul Sfânt:
„Astăzi, dacă auziți glasul lui Dumnezeu,
nu refuzați să-L ascultați,
împietrindu-vă inimile,
așa cum ați făcut când v-ați răzvrătit
împotriva lui Dumnezeu,
când L-ați pus pe Dumnezeu
la încercare în pustie,
unde părinții voștri M-au provocat
punându-Mă la încercare;
și timp de patruzeci de ani
au văzut lucrurile pe care le-am făcut.
De aceea M-am mâniat
pe oamenii din vremea aceea și am spus:
«Oamenii aceștia întotdeauna gândesc greșit.
Ei nu au recunoscut niciodată căile Mele.»
Atunci, în mânia Mea, am jurat:
«Ei nu vor intra niciodată
în odihna Mea.»”
(Psalmul 95.7–11)
Fraților, aveți grijă ca nici unul dintre voi să nu aibă o inimă rea, necredincioasă, care să se întoarcă de la Dumnezeul cel viu.
Ci, mai degrabă, încurajați-vă unul pe altul în fiecare zi, cât încă mai este „astăzi“. Aveți grijă să nu fie nimeni înșelat de păcat și astfel să refuze să asculte.
Căci cu toții avem parte de ceea ce-I aparține lui Cristos, dacă păstrăm cu perseverență, până la sfârșit, credința sigură pe care am avut-o la început.
Așa cum spune Scriptura:
„Astăzi, dacă auziți glasul lui Dumnezeu,
nu refuzați să-L ascultați,
împietrindu-vă inimile
așa cum ați făcut
când v-ați răzvrătit împotriva lui
Dumnezeu.“
(Psalmul 95.7–8)
Cine sunt cei care au auzit glasul lui Dumnezeu și s-au răzvrătit? Nu sunt chiar cei care au fost scoși din Egipt prin Moise?
Pe cine a fost mânios Dumnezeu timp de patruzeci de ani? Pe cei care au păcătuit și care au căzut morți în pustie.
Despre cine vorbea Dumnezeu când a jurat că ei nu vor avea odihna promisă? Despre cei care nu L-au ascultat.
Vedem deci că oamenii aceia nu au putut intra în odihna Lui din cauza necredinței lor.