Evanghelia după Ioan
4. fejezet
Femeia samariteancă
1. vers
Fariseii auziseră că Isus făcea și boteza mai mulți ucenici decât Ioan. Iar când a aflat Isus acest lucru,
2. vers
(deși nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui),
3. vers
a plecat din Iudeea și S-a întors din nou în Galileea.
4. vers
Ca să ajungă acolo, trebuia să treacă prin Samaria.
5. vers
Astfel a ajuns într-o cetate samariteană numită Sihar, aproape de bucata de pământ pe care Iacov o dăduse fiului său Iosif.
6. vers
Acolo era fântâna lui Iacov. Isus, fiind obosit după călătorie, S-a așezat lângă fântână. Era pe la amiază.
7. vers
O femeie samariteancă a venit să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă-mi să beau!“
8. vers
(Ucenicii se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.)
9. vers
Femeia samariteancă I-a spus: „Cum se face că Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, o femeie samariteancă?“ (Iudeii nu aveau legături cu samaritenii.)
10. vers
Isus i-a spus: „Dacă ai fi știut care este darul lui Dumnezeu și cine este Cel care-ți cere de băut, atunci tu I-ai fi cerut și El ți-ar fi dat apă vie.“
11. vers
Femeia I-a zis: „Domnule, nu ai găleată și fântâna este adâncă. De unde ai apă vie? Cu siguranță, nu ești mai mare decât tatăl nostru Iacov,
12. vers
care ne-a dat fântâna aceasta, din care a băut el însuși și, de asemenea, animalele și copiii săi.“
13. vers
Isus i-a răspuns: „Oricui bea din această apă îi va fi iarăși sete.
14. vers
Însă oricine bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată. Căci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă care țâșnește în viața eternă.“
15. vers
Și femeia I-a zis: „Domnule, dă-mi apa aceea, ca să nu mai însetez niciodată și să nu mai fie nevoie să vin până aici să scot apă.“
16. vers
„Du-te, cheamă-ți soțul și vino aici!“, i-a spus Isus.
17. vers
„Nu am soț“, I-a răspuns femeia.
Și Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am soț!»
18. vers
Căci ai avut cinci soți și cel pe care-l ai acum nu ți-e soț! Ai spus adevărul.“
19. vers
Femeia I-a zis: „Domnule, văd că ești profet!
20. vers
Strămoșii noștri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneți că Ierusalimul este locul unde trebuie să se închine oamenii.“
21. vers
Isus i-a spus: „Femeie, crede-Mă! Vine vremea când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22. vers
Voi vă închinați la ce nu cunoașteți. Noi știm la ce ne închinăm, căci mântuirea vine de la iudei.
23. vers
Dar vine vremea—și a și venit—când închinătorii adevărați I se vor închina Tatălui în duh și adevăr. Căci astfel de închinători dorește Tatăl.
24. vers
Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în Duh și adevăr.“
25. vers
Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia, cel numit «Cristos». Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.“
26. vers
„Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt acela!“, i-a spus Isus.
27. vers
Atunci s-au întors ucenicii Lui și au rămas foarte mirați pentru că vorbea cu o femeie. Dar nici unul nu L-a întrebat: „Ce vrei de la ea?“ sau „De ce vorbești cu ea?“
28. vers
Femeia și-a lăsat vasul cu apă și s-a întors în cetate, zicându-le oamenilor:
29. vers
„Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! N-ar putea fi El Mesia?“
30. vers
Oamenii au ieșit din cetate și veneau spre El.
31. vers
În acest timp, ucenicii Îl rugau pe Isus: „Învățătorule, mănâncă!“
32. vers
„Eu am o hrană despre care voi nu știți nimic“, le-a spus El.
33. vers
Apoi ucenicii au început să se întrebe între ei: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“
34. vers
Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să termin lucrarea Lui.
35. vers
Când semănați, spuneți: «Mai sunt patru luni până la seceriș.» Eu vă spun: deschideți ochii și priviți lanurile, care sunt deja coapte, gata pentru seceriș.
36. vers
Cel ce seceră primește deja plata și strânge recolta pentru viața eternă, pentru ca să se bucure și cel ce seamănă și cel ce seceră.
37. vers
Așa se vede că este adevărată zicala: «Unul seamănă și altul seceră.»
38. vers
V-am trimis să secerați de unde n-ați muncit. Alții au muncit și voi ați venit să profitați de rezultatele muncii lor.“
39. vers
Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“
40. vers
Samaritenii au venit la El și L-au rugat să rămână cu ei. Așa că a stat acolo două zile.
41. vers
Și mai mulți au crezut în El datorită cuvintelor Lui.
42. vers
Ei i-au zis femeii: „Acum nu credem numai datorită spuselor tale, ci pentru că am auzit noi înșine și știm că El este cu adevărat Mântuitorul lumii.“
Vindecarea fiului unui demnitar regal
43. vers
După cele două zile, Isus a plecat de acolo și S-a dus în Galileea.
44. vers
(Căci Isus Însuși spunea că un profet nu este respectat în țara sa.)
45. vers
Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, căci ei văzuseră toate lucrările pe care le făcuse El la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui (fiind prezenți și ei la sărbătoare).
46. vers
Isus S-a întors încă o dată la Cana, în Galileea, unde transformase apa în vin. În Capernaum era un demnitar regal al cărui fiu era bolnav.
47. vers
Când a auzit demnitarul că Isus venise din Iudeea în Galileea, a venit la El și L-a rugat să vină în Capernaum să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
48. vers
Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți!“
49. vers
Demnitarul I-a spus: „Doamne, vino, Te rog, până nu-mi moare fiul!“
50. vers
„Du-te acasă!“, i-a spus Isus. „Fiul tău va trăi.“
Omul a crezut ce a spus Isus și s-a dus acasă.
51. vers
Mergând spre casă, și-a întâlnit sclavii care îi aduceau vestea că fiul său trăiește.
52. vers
I-a întrebat la ce oră începuse să-și revină.
„Febra l-a lăsat ieri, pe la ora unu după-amiază“, i-au spus ei.
53. vers
Tatăl și-a dat seama că tocmai atunci îi spusese Isus: „Fiul tău va trăi“, și a crezut împreună cu toți cei din casa lui.
54. vers
Acesta este cel de-al doilea semn făcut de Isus de la venirea din Iudeea în Galileea.
Könyvek
