capitolul 4
Fariseii auziseră că Isus făcea și boteza mai mulți ucenici decât Ioan. Iar când a aflat Isus acest lucru,
(deși nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui),
a plecat din Iudeea și S-a întors din nou în Galileea.
Ca să ajungă acolo, trebuia să treacă prin Samaria.
Astfel a ajuns într-o cetate samariteană numită Sihar, aproape de bucata de pământ pe care Iacov o dăduse fiului său Iosif.
Acolo era fântâna lui Iacov. Isus, fiind obosit după călătorie, S-a așezat lângă fântână. Era pe la amiază.
O femeie samariteancă a venit să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă-mi să beau!“
(Ucenicii se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.)
Femeia samariteancă I-a spus: „Cum se face că Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, o femeie samariteancă?“ (Iudeii nu aveau legături cu samaritenii.)
Isus i-a spus: „Dacă ai fi știut care este darul lui Dumnezeu și cine este Cel care-ți cere de băut, atunci tu I-ai fi cerut și El ți-ar fi dat apă vie.“
Femeia I-a zis: „Domnule, nu ai găleată și fântâna este adâncă. De unde ai apă vie? Cu siguranță, nu ești mai mare decât tatăl nostru Iacov,
care ne-a dat fântâna aceasta, din care a băut el însuși și, de asemenea, animalele și copiii săi.“
Isus i-a răspuns: „Oricui bea din această apă îi va fi iarăși sete.
Însă oricine bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată. Căci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă care țâșnește în viața eternă.“
Și femeia I-a zis: „Domnule, dă-mi apa aceea, ca să nu mai însetez niciodată și să nu mai fie nevoie să vin până aici să scot apă.“
„Du-te, cheamă-ți soțul și vino aici!“, i-a spus Isus.
„Nu am soț“, I-a răspuns femeia.
Și Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am soț!»
Căci ai avut cinci soți și cel pe care-l ai acum nu ți-e soț! Ai spus adevărul.“
Femeia I-a zis: „Domnule, văd că ești profet!
Strămoșii noștri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneți că Ierusalimul este locul unde trebuie să se închine oamenii.“
Isus i-a spus: „Femeie, crede-Mă! Vine vremea când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
Voi vă închinați la ce nu cunoașteți. Noi știm la ce ne închinăm, căci mântuirea vine de la iudei.
Dar vine vremea—și a și venit—când închinătorii adevărați I se vor închina Tatălui în duh și adevăr. Căci astfel de închinători dorește Tatăl.
Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în Duh și adevăr.“
Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia, cel numit «Cristos». Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.“
„Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt acela!“, i-a spus Isus.
Atunci s-au întors ucenicii Lui și au rămas foarte mirați pentru că vorbea cu o femeie. Dar nici unul nu L-a întrebat: „Ce vrei de la ea?“ sau „De ce vorbești cu ea?“
Femeia și-a lăsat vasul cu apă și s-a întors în cetate, zicându-le oamenilor:
„Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! N-ar putea fi El Mesia?“
Oamenii au ieșit din cetate și veneau spre El.
În acest timp, ucenicii Îl rugau pe Isus: „Învățătorule, mănâncă!“
„Eu am o hrană despre care voi nu știți nimic“, le-a spus El.
Apoi ucenicii au început să se întrebe între ei: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“
Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să termin lucrarea Lui.
Când semănați, spuneți: «Mai sunt patru luni până la seceriș.» Eu vă spun: deschideți ochii și priviți lanurile, care sunt deja coapte, gata pentru seceriș.
Cel ce seceră primește deja plata și strânge recolta pentru viața eternă, pentru ca să se bucure și cel ce seamănă și cel ce seceră.
Așa se vede că este adevărată zicala: «Unul seamănă și altul seceră.»
V-am trimis să secerați de unde n-ați muncit. Alții au muncit și voi ați venit să profitați de rezultatele muncii lor.“
Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“
Samaritenii au venit la El și L-au rugat să rămână cu ei. Așa că a stat acolo două zile.
Și mai mulți au crezut în El datorită cuvintelor Lui.
Ei i-au zis femeii: „Acum nu credem numai datorită spuselor tale, ci pentru că am auzit noi înșine și știm că El este cu adevărat Mântuitorul lumii.“
După cele două zile, Isus a plecat de acolo și S-a dus în Galileea.
(Căci Isus Însuși spunea că un profet nu este respectat în țara sa.)
Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, căci ei văzuseră toate lucrările pe care le făcuse El la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui (fiind prezenți și ei la sărbătoare).
Isus S-a întors încă o dată la Cana, în Galileea, unde transformase apa în vin. În Capernaum era un demnitar regal al cărui fiu era bolnav.
Când a auzit demnitarul că Isus venise din Iudeea în Galileea, a venit la El și L-a rugat să vină în Capernaum să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți!“
Demnitarul I-a spus: „Doamne, vino, Te rog, până nu-mi moare fiul!“
„Du-te acasă!“, i-a spus Isus. „Fiul tău va trăi.“
Omul a crezut ce a spus Isus și s-a dus acasă.
Mergând spre casă, și-a întâlnit sclavii care îi aduceau vestea că fiul său trăiește.
I-a întrebat la ce oră începuse să-și revină.
„Febra l-a lăsat ieri, pe la ora unu după-amiază“, i-au spus ei.
Tatăl și-a dat seama că tocmai atunci îi spusese Isus: „Fiul tău va trăi“, și a crezut împreună cu toți cei din casa lui.
Acesta este cel de-al doilea semn făcut de Isus de la venirea din Iudeea în Galileea.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly