Evanghelia după Ioan
capítulo 4
Femeia samariteancă
verso 1
Fariseii auziseră că Isus făcea și boteza mai mulți ucenici decât Ioan. Iar când a aflat Isus acest lucru,
verso 2
(deși nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui),
verso 3
a plecat din Iudeea și S-a întors din nou în Galileea.
verso 4
Ca să ajungă acolo, trebuia să treacă prin Samaria.
verso 5
Astfel a ajuns într-o cetate samariteană numită Sihar, aproape de bucata de pământ pe care Iacov o dăduse fiului său Iosif.
verso 6
Acolo era fântâna lui Iacov. Isus, fiind obosit după călătorie, S-a așezat lângă fântână. Era pe la amiază.
verso 7
O femeie samariteancă a venit să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă-mi să beau!“
verso 8
(Ucenicii se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.)
verso 9
Femeia samariteancă I-a spus: „Cum se face că Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, o femeie samariteancă?“ (Iudeii nu aveau legături cu samaritenii.)
verso 10
Isus i-a spus: „Dacă ai fi știut care este darul lui Dumnezeu și cine este Cel care-ți cere de băut, atunci tu I-ai fi cerut și El ți-ar fi dat apă vie.“
verso 11
Femeia I-a zis: „Domnule, nu ai găleată și fântâna este adâncă. De unde ai apă vie? Cu siguranță, nu ești mai mare decât tatăl nostru Iacov,
verso 12
care ne-a dat fântâna aceasta, din care a băut el însuși și, de asemenea, animalele și copiii săi.“
verso 13
Isus i-a răspuns: „Oricui bea din această apă îi va fi iarăși sete.
verso 14
Însă oricine bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată. Căci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă care țâșnește în viața eternă.“
verso 15
Și femeia I-a zis: „Domnule, dă-mi apa aceea, ca să nu mai însetez niciodată și să nu mai fie nevoie să vin până aici să scot apă.“
verso 16
„Du-te, cheamă-ți soțul și vino aici!“, i-a spus Isus.
verso 17
„Nu am soț“, I-a răspuns femeia.
Și Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am soț!»
verso 18
Căci ai avut cinci soți și cel pe care-l ai acum nu ți-e soț! Ai spus adevărul.“
verso 19
Femeia I-a zis: „Domnule, văd că ești profet!
verso 20
Strămoșii noștri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneți că Ierusalimul este locul unde trebuie să se închine oamenii.“
verso 21
Isus i-a spus: „Femeie, crede-Mă! Vine vremea când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
verso 22
Voi vă închinați la ce nu cunoașteți. Noi știm la ce ne închinăm, căci mântuirea vine de la iudei.
verso 23
Dar vine vremea—și a și venit—când închinătorii adevărați I se vor închina Tatălui în duh și adevăr. Căci astfel de închinători dorește Tatăl.
verso 24
Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în Duh și adevăr.“
verso 25
Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia, cel numit «Cristos». Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.“
verso 26
„Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt acela!“, i-a spus Isus.
verso 27
Atunci s-au întors ucenicii Lui și au rămas foarte mirați pentru că vorbea cu o femeie. Dar nici unul nu L-a întrebat: „Ce vrei de la ea?“ sau „De ce vorbești cu ea?“
verso 28
Femeia și-a lăsat vasul cu apă și s-a întors în cetate, zicându-le oamenilor:
verso 29
„Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! N-ar putea fi El Mesia?“
verso 30
Oamenii au ieșit din cetate și veneau spre El.
verso 31
În acest timp, ucenicii Îl rugau pe Isus: „Învățătorule, mănâncă!“
verso 32
„Eu am o hrană despre care voi nu știți nimic“, le-a spus El.
verso 33
Apoi ucenicii au început să se întrebe între ei: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“
verso 34
Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să termin lucrarea Lui.
verso 35
Când semănați, spuneți: «Mai sunt patru luni până la seceriș.» Eu vă spun: deschideți ochii și priviți lanurile, care sunt deja coapte, gata pentru seceriș.
verso 36
Cel ce seceră primește deja plata și strânge recolta pentru viața eternă, pentru ca să se bucure și cel ce seamănă și cel ce seceră.
verso 37
Așa se vede că este adevărată zicala: «Unul seamănă și altul seceră.»
verso 38
V-am trimis să secerați de unde n-ați muncit. Alții au muncit și voi ați venit să profitați de rezultatele muncii lor.“
verso 39
Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“
verso 40
Samaritenii au venit la El și L-au rugat să rămână cu ei. Așa că a stat acolo două zile.
verso 41
Și mai mulți au crezut în El datorită cuvintelor Lui.
verso 42
Ei i-au zis femeii: „Acum nu credem numai datorită spuselor tale, ci pentru că am auzit noi înșine și știm că El este cu adevărat Mântuitorul lumii.“
Vindecarea fiului unui demnitar regal
verso 43
După cele două zile, Isus a plecat de acolo și S-a dus în Galileea.
verso 44
(Căci Isus Însuși spunea că un profet nu este respectat în țara sa.)
verso 45
Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, căci ei văzuseră toate lucrările pe care le făcuse El la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui (fiind prezenți și ei la sărbătoare).
verso 46
Isus S-a întors încă o dată la Cana, în Galileea, unde transformase apa în vin. În Capernaum era un demnitar regal al cărui fiu era bolnav.
verso 47
Când a auzit demnitarul că Isus venise din Iudeea în Galileea, a venit la El și L-a rugat să vină în Capernaum să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
verso 48
Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți!“
verso 49
Demnitarul I-a spus: „Doamne, vino, Te rog, până nu-mi moare fiul!“
verso 50
„Du-te acasă!“, i-a spus Isus. „Fiul tău va trăi.“
Omul a crezut ce a spus Isus și s-a dus acasă.
verso 51
Mergând spre casă, și-a întâlnit sclavii care îi aduceau vestea că fiul său trăiește.
verso 52
I-a întrebat la ce oră începuse să-și revină.
„Febra l-a lăsat ieri, pe la ora unu după-amiază“, i-au spus ei.
verso 53
Tatăl și-a dat seama că tocmai atunci îi spusese Isus: „Fiul tău va trăi“, și a crezut împreună cu toți cei din casa lui.
verso 54
Acesta este cel de-al doilea semn făcut de Isus de la venirea din Iudeea în Galileea.
Libros
