capitolul 26
Dupăce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi:
„Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!”
Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului s`au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;
şi s`au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să -L omoare.
Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă turburare în norod.”
Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
s`a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe cînd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.
Ucenicilor le -a fost necaz, cînd au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta?
Mirul acesta s`ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.”
Cînd a auzit Isus, le -a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
Pentrucă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.
Adevărat vă spun că ori unde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s`a dus la preoţii cei mai de seamă,
şi le -a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi -L voi da în mînile voastre?” Ei i-au cîntărit treizeci de arginţi.
Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mînile lor.
În ziua dintîi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănînci Paştele?”
El le -a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om, şi spuneţi -i: „Învăţătorul zice: ,Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.”
Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.
Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
Pe cînd mîncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”
Ei s`au întristat foarte mult, şi au început să -I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu, Doamne?”
Drept răspuns, El le -a zis: „Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde.
Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”
Iuda, vînzătorul, a luat cuvîntul, şi I -a zis: „Nu cumva sînt eu, Învăţătorule?” „Da”, i -a răspuns Isus, „tu eşti!”
Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; şi după ce a binecuvîntat, a frînt -o, şi a dat -o ucenicilor, zicînd: „Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu.”
Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l -a dat, zicînd: „Beţi toţi din el;
căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
După ce au cîntat cîntarea, au ieşit în muntele Măslinilor.
Atunci Isus le -a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: ,Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.`
Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.”
Petru a luat cuvîntul, şi I -a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.”
„Adevărat îţi spun”, i -a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
Petru I -a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaş lucru.
Atunci Isus a venit cu ei într`un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici pînă Mă voi duce colo să Mă rog.”
A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mîhnească foarte tare.
Isus le -a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.”
Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, şi S`a rugat, zicînd: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuş nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”
Apoi a venit la ucenici, i -a găsit dormind, şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n`aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă.”
S`a depărtat a doua oară, şi S`a rugat, zicînd: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să -l beau, facă-se voia Ta!”
S`a întors iarăş la ucenici, şi i -a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn.
I -a lăsat din nou, S`a depărtat, şi S`a rugat a treia oară, zicînd aceleaşi cuvinte.
Apoi a venit la ucenici, şi le -a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!.. Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mînile păcătoşilor.
Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul.”
Pe cînd vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrînii norodului.”
Vînzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care -l voi săruta eu, acela este; să puneţi mîna pe el!”
Îndată, Iuda s`a apropiat de Isus, şi I -a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!” Şi L -a sărutat.
Isus i -a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s`au apropiat, au pus mînile pe Isus, şi L-au prins.
Şi unul din ceice erau cu Isus, a întins mîna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea.
Atunci Isus i -a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi ceice scot sabia, de sabie vor pieri.
Crezi că n`aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemînă mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
Dar cum se vor împlini Scripturile, cari zic că aşa trebuie să se întîmple?”
În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru, şi învăţam norodul în Templu, şi n`aţi pus mîna pe Mine.
Dar toate aceste lucruri s`au întîmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci.” Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
Ceice au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrînii.
Petru L -a urmat de departe, pînă la curtea marelui preot; apoi a intrat înlăuntru, şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfîrşitul.
Preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi tot Soborul căutau vre -o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să -L poată omorî.
Dar n`au găsit niciuna, măcar că s`au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi,
şi au spus: Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să -l zidesc iarăş în trei zile.”
Marele preot s`a sculat în picioare, şi I -a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?”
Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvîntul şi I -a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”
„Da”, i -a răspuns Isus, „sînt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.”
Atunci marele preot şi -a rupt hainele, şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.”
Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit,
zicînd: „Hristoase, prooroceşte-ne-cine Te -a lovit?”
Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el, şi i -a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileanul!”
Dar el s`a lepădat înaintea tuturor, şi i -a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.”
Cînd a ieşit în pridvor, l -a văzut o altă slujnică, şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.”
El s`a lepădat iarăş, cu un jurămînt, şi a zis: „Nu cunosc pe omul acesta!”
Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s`au apropiat, şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.”
Atunci el a început să se blastăme şi să se jure, zicînd: „Nu cunosc pe omul acesta!” În clipa aceea a cîntat cocoşul.
Şi Petru şi -a adus aminte de vorba, pe care i -o spusese Isus: „Înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plîns cu amar.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly