capitolul 2
În vremea aceea, Cezar August a dat poruncă să se facă recensământul locuitorilor țărilor aflate sub dominație romană.
Acesta a fost primul recensământ și a avut loc în vremea când Quirinius era guvernator în Siria.
Toți oamenii au mers în localitățile în care se născuseră, pentru a fi înscriși pe liste.
Așa că și Iosif a plecat din Nazaret, cetate din Galileea, spre Iudeea, în Betleem, cetatea lui David, deoarece el se trăgea din familia lui David.
Iosif s-a dus să se înscrie împreună cu Maria, care era logodită cu el și care acum era însărcinată.
Când erau în Betleem, a venit timpul ca ea să nască.
Astfel, Maria l-a născut pe primul său fiu. La han nu mai era loc, așa că Maria L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle.
În ținuturile acelea erau niște păstori care în noaptea aceea se aflau pe câmp, stând de veghe și păzindu-și turma.
Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și slava Domnului a strălucit în jurul lor. Păstorii erau copleșiți de spaimă.
Îngerul le-a spus: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru toți oamenii.
Astăzi, în cetatea lui David, S-a născut un Mântuitor pentru voi, care este Cristos, Domnul.
Îl veți recunoaște în felul următor: veți găsi un copil înfășat în scutece, într-o iesle.“
Deodată, îngerului i s-a alăturat o mulțime de alți îngeri din ceruri. Ei Îl lăudau pe Dumnezeu și spuneau:
„Slavă lui Dumnezeu din ceruri
și pace pe pământ,
printre oamenii plăcuți Lui.“
După ce îngerii au plecat, întorcându-se în ceruri, păstorii și-au spus unii altora: „Să mergem la Betleem ca să vedem cum stau lucrurile cu această întâmplare pe care ne-a descoperit-o Dumnezeu.“
Așa că au plecat în grabă, i-au găsit pe Maria și pe Iosif și au văzut copilul culcat în iesle.
Când au văzut Copilul, păstorii au povestit tot ce li se spusese despre Acest Copil.
Și toți cei care i-au auzit au fost uimiți de lucrurile pe care le spuneau păstorii.
Maria a păstrat toate aceste lucruri în inima ei și se gândea mereu la ele.
Apoi păstorii s-au întors acasă, slăvindu-L și lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le văzuseră și le auziseră. Totul s-a întâmplat așa cum li se spusese.
Când a împlinit opt zile, copilul a fost circumcis și I s-a pus numele Isus. Acesta era numele pe care îngerul i-l dăduse înainte de a fi conceput.
A venit timpul ca Maria și Iosif să facă ceea ce le cerea Legea lui Moise pentru a fi curățiți. Ei L-au dus pe Isus la Ierusalim, ca să-L prezinte Domnului,
după cum este scris în Legea Domnului: „Când primul născut într-o familie este băiat, acesta va fi pus deoparte pentru Dumnezeu.“
De asemenea, Legea Domnului spune că trebuie oferită o jertfă. „Trebuie aduse două turturele sau doi pui de porumbel.“
În Ierusalim trăia un om pe nume Simeon; el era un om drept și evlavios. El aștepta să vină vremea când Dumnezeu va aduce mângâiere poporului Israel. Duhul Sfânt era cu el.
Duhul Sfânt i-a descoperit că el nu va muri înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului.
Duhul l-a condus pe Simeon la Templu. Când părinții L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
Simeon L-a luat în brațe și L-a lăudat pe Dumnezeu, spunând:
„Acum, Doamne, poți lăsa slujitorul Tău
să moară în pace, așa cum ai promis,
căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,
care a fost pregătită
în prezența oamenilor din toate
popoarele.
El este lumina care dezvăluie
calea pentru neevrei
și slava adusă poporului Tău, Israel.“
Tatăl și mama lui Isus erau uimiți la auzul lucrurilor care se spuneau despre El.
Simeon i-a binecuvântat și i-a spus Mariei: „Acest Copil este predestinat să fie cauza căderii sau a ridicării multor oameni din Israel și să fie semnul din partea lui Dumnezeu care va fi respins de oameni.
Chiar sufletul tău va fi împovărat de o mare tristețe. Și gândurile ascunse ale multor oameni vor fi aduse la lumină.“
Era acolo și o prorociță pe nume Ana. Ea era fiica lui Fanuel, din familia lui Așer. Ana era în vârstă. Ea fusese căsătorită timp de șapte ani,
după care a rămas văduvă. La momentul acesta avea optzeci și patru de ani. Ea nu pleca niciodată de la Templu; zi și noapte, Ana se închina lui Dumnezeu cu post și rugăciune.
Chiar atunci Ana a venit spre Isus și spre părinții Lui și I-a mulțumit lui Dumnezeu; ea a vorbit despre Isus tuturor celor ce așteptau eliberarea Ierusalimului.
Când Iosif și Maria au terminat de făcut ceea ce le cerea Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în orașul lor, Nazaret.
Copilul creștea și devenea puternic. El era plin de înțelepciune și binecuvântările lui Dumnezeu erau peste El.
În fiecare an, părinții lui Isus mergeau la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui.
Când Isus avea doisprezece ani, s-au dus la sărbătoare, ca de obicei.
După ce au trecut zilele sărbătorii, au pornit spre casă. Dar Isus a rămas în Ierusalim, fără ca părinții Lui să știe.
Ei au călătorit o zi întreagă, crezând că Isus era cu ei în grup. Și au început să-L caute printre prieteni și rude.
Când au văzut că nu Îl găsesc, s-au întors la Ierusalim să-L caute.
După trei zile, L-au găsit în Templu. Se afla în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări.
Toți cei care Îl auzeau erau uimiți de puterea Lui de înțelegere și de răspunsurile Sale.
Când L-au văzut părinții Lui, au fost foarte surprinși. Mama Lui I-a spus: „Copile, de ce ne-ai făcut asta? Tatăl Tău și cu mine am fost foarte îngrijorați în timp ce Te căutam.“
Dar Isus le-a răspuns: „De ce a trebuit să Mă căutați? Nu știați că Eu trebuie să fiu unde este lucrarea Tatălui Meu?“
Ei nu au înțeles răspunsul dat de El.
Apoi Isus S-a întors cu ei în Nazaret și a fost ascultător de părinții Săi. Mama Lui a păstrat aceste lucruri în inima ei.
Isus creștea în înțelepciune și în statură. El era pe placul lui Dumnezeu și al oamenilor.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly