capitolul 23
Apoi tot grupul s-a ridicat și L-au dus pe Isus la Pilat.
Ei au început să-L acuze pe Isus, zicând: „L-am găsit pe acest om vinovat pentru că îndrumă greșit poporul nostru. El spune să nu plătim taxe Cezarului și pretinde că El este Cristos, un împărat.“
Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?“
„Da“, i-a răspuns Isus, „sunt.“
Atunci Pilat a spus marelui preot și mulțimii de oameni: „Nu găsesc nici un motiv să-L condamn pe acest om.“
Dar ei insistau: „Cu învățătura Lui întărâtă poporul din toată Iudeea. A început în Galileea și a ajuns până aici.“
Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Isus era galilean.
Astfel Pilat a aflat că Isus era sub autoritatea lui Irod. Irod se afla în zilele acelea în Ierusalim, așa că Pilat L-a trimis pe Isus la el.
Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, pentru că de mult dorea să-L vadă. Irod auzise de El și spera să-L vadă făcând vreo minune.
I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.
Conducătorii preoților și învățătorii Legii stăteau acolo și Îl acuzau cu vehemență.
Irod și soldații săi se purtau și ei cu dispreț și își băteau joc de El. Ei L-au îmbrăcat pe Isus cu o haină împărătească și L-au trimis înapoi la Pilat.
Irod și Pilat s-au împrietenit în acea zi. Ei erau dușmani înainte ca acestea să se întâmple.
Pilat i-a adunat pe preoții cei mai importanți, pe conducătorii iudei și pe alți oameni.
El le-a spus: „L-ați adus pe acest om la mine, spunând că-i îndrumă greșit pe oameni. L-am cercetat aici, înaintea voastră și nu L-am găsit vinovat de lucrurile de care Îl acuzați.
Nici Irod nu L-a găsit vinovat, căci L-a trimis înapoi la noi. După cum vedeți, nu a făcut nimic pentru a fi pasibil de moarte.
Așa că voi pune să fie biciuit, apoi Îl voi lăsa să plece.“
[„La fiecare sărbătoare de Paște, Pilat trebuia să elibereze un prizonier (la cererea poporului).“]
Dar toți oamenii au strigat: „Ucide-L pe omul acesta! Eliberează-l pe Baraba!“
(Baraba fusese închis pentru că pornise o răscoală în cetate și făcuse o crimă.)
Pilat vroia să-L elibereze pe Isus, așa că le-a spus din nou oamenilor că-I va da drumul.
Dar ei au strigat din nou: „Răstignește-L, răstignește-L!“
Pentru a treia oară, Pilat a spus: „De ce? Ce rău a făcut acest om? Nu am găsit nici un motiv pentru a-L condamna la moarte. Așa că voi pune să fie biciuit și apoi Îi voi da drumul.“
Dar oamenii au strigat în continuare, cerând ca Isus să fie răstignit. Și au strigat atât de tare încât
Pilat a hotărât să le împlinească cererea.
El l-a eliberat pe omul care fusese aruncat în închisoare pentru că pornise o răscoală și făcuse o crimă. Iar pe Isus, Pilat L-a dat să fie omorât. Așa ceruse mulțimea.
Soldații L-au luat pe Isus și-L duceau să-L răstignească. Un om se întorcea de la câmp. Numele lui era Simon și era din Cirena. Soldații l-au prins pe Simon și l-au obligat să ducă în spinare crucea lui Isus și să meargă după El.
O mare mulțime de oameni Îl urma. Câteva femei plângeau și Îl jeleau.
Isus S-a întors spre ele și le-a spus: „Femei din Ierusalim, nu plângeți pentru Mine, ci plângeți pentru voi și pentru copiii voștri.
Vor veni vremuri când oamenii vor spune: «Binecuvântate sunt femeile care nu pot avea copii, femeile care nu au născut și nu au alăptat.»
Apoi ei vor spune munților: «Cădeți peste noi!» și vor spune dealurilor: «Acoperiți-ne!»
Dacă așa se va întâmpla cu cineva care este bun, ce se va întâmpla cu cei vinovați?“
Împreună cu Isus erau duși să fie omorâți și doi tâlhari.
Când au ajuns la locul numit „Craniul“, i-au răstignit acolo pe Isus și pe cei doi tâlhari. Pe unul l-au pus la dreapta Lui, iar pe celălalt la stânga.
Atunci Isus a spus: „Tată, iartă-i pe acești oameni! Ei nu știu ce fac.“
Soldații au dat cu zarurile pentru a hotârî cum să împartă între ei hainele lui Isus.
Oamenii stăteau acolo și priveau, iar conducătorii își băteau joc de El. Ei spuneau: „I-a salvat pe alții; dacă El este Cristosul, Alesul lui Dumnezeu, să Se salveze și pe Sine Însuși!“
Și soldații își băteau joc de El. Ei s-au apropiat, I-au dat să bea oțet
și au spus: „Dacă ești Împăratul iudeilor, atunci salvează-Te pe Tine Însuți!“
Deasupra crucii erau scrise aceste cuvinte: „ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.“
Unul dintre tâlharii atârnați alături de El Îl insulta. El spunea: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează-Te pe Tine Însuți și salvează-ne și pe noi!“
Dar celălalt tâlhar l-a certat și i-a spus: „Nu te temi de Dumnezeu? Toți trei urmează să murim.
Doar că noi merităm să murim pentru ceea ce am făcut. Dar acest om nu a făcut nimic rău.“
Apoi el a spus: „Isuse, amintește-Ți de mine când vei veni în Împărăția Ta!“
Isus i-a răspuns: „Îți spun adevărul: astăzi vei fi cu Mine în Paradis.“
Era amiază când s-a lăsat întunericul peste tot ținutul. A fost întuneric până la ora trei
și soarele nu s-a văzut deloc. Perdeaua din Templu s-a rupt în două.
Isus a strigat tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“ Și după ce a spus aceste cuvinte, Și-a dat duhul.
Când centurionul care stătea acolo a văzut ce se întâmplase, L-a lăudat pe Dumnezeu și a spus: „Cu siguranță acesta a fost un om drept!“
Mulți oameni s-au strâns să vadă acest lucru. Când au văzut cele întâmplate, ei au fost foarte îndurerați și au plecat bătându-se în piept.
Dar toți prietenii Lui stăteau acolo. Cu ei erau și niște femei care Îl urmaseră pe Isus din Galileea. Ei priveau aceste lucruri de la distanță.
Era acolo un om pe nume Iosif, din Arimateea, o cetate din Iudeea. Iosif era un om bun și drept și dorea venirea Împărăției lui Dumnezeu.
El era membru al Consiliului evreiesc. Dar el nu a fost de acord cu hotărârea Consiliului de a-L omorî pe Isus.
Iosif s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
Iosif a coborât trupul lui Isus de pe cruce și l-a înfășurat într-o pânză de in. Apoi l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese depus trupul nimănui.
Era sfârșitul zilei Pregătirii și urma să înceapă ziua sabatului.
Femeile care veniseră cu Isus din Galileea l-au urmat pe Iosif. Ele au văzut mormântul și cum a fost pus înăuntru trupul lui Isus.
Apoi s-au dus acasă și au pregătit miresme și uleiuri parfumate pentru a unge trupul lui Isus.
În ziua sabatului s-au odihnit, așa cum le poruncea Legea.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly