Daniel

chapter 8


Chapters:


verse #1

În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.


verse #2

Cînd am avut vedenia aceasta, mi s`a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai.


verse #3

Am ridicat ochii, m`am uitat, şi iată că într`un rîu stătea un berbece, şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.


verse #4

Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să -i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine -i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.


verse #5

Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap dela apus, şi a cutreierat toată faţa pămîntului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.


verse #6

A venit pînă la berbecele care avea coarne, şi pe care -l văzusem stînd în rîu, şi s`a repezit asupra lui cu toată puterea lui.


verse #7

L-am văzut cum s`a apropiat de berbece, s`a arunct încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, şi i -a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l -a trîntit la pămînt, şi l -a călcat în picioare, şi nimeni n -a scăpat pe berbece din mîna lui.


verse #8

Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot i s`a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor.


verse #9

Dintr`unul din ele a crescut un corn mic, care s`a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.


verse #10

S`a înălţat pînă la oştirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le -a călcat în picioare.


verse #11

S`a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i -a smuls jertfa necurmată, şi i -a surpat locul locaşului său celui sfînt.


verse #12

Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, şi a izbutit în ce a început.


verse #13

Am auzit pe un sfînt vorbind; şi un alt sfînt a întrebat pe celce vorbea: „În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaş şi oştirea?”


verse #14

Şi el mi -a zis: „Pînă vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfîntul Locaş va fi curăţit!”


verse #15

Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s`o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui om.


verse #16

Şi am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile, tîlcuieşte -i vedenia aceasta.”


verse #17

El a venit atunci lîngă locul unde eram; şi la apropierea lui, m`am înspăimîntat, şi am căzut cu faţa la pămînt. El mi -a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfîrşitului!”


verse #18

Pe cînd îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pămînt leşinat. El m`a atins, şi m`a aşezat iarăş în picioare în locul în care mă aflam.


verse #19

Apoi mi -a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfîrşitului.


verse #20

Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sînt împăraţii Mezilor şi Perşilor.


verse #21

Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat.


verse #22

Cele patru coarne cari au crescut în locul acestui corn frînt, sînt patru împărăţii, cari se vor ridica din neamul acesta, dar cari nu vor avea atîta putere.


verse #23

La sfîrşitul stăpînirii lor, cînd păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.


verse #24

El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuş; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.


verse #25

Din pricina propăşirii lui şi izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulţi oameni cari trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mîni omeneşti.


verse #26

Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de cari a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi îndepărtate.”


verse #27

Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m`am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.

Chapters:


Books