Eclesiastul

chapter 1


Chapters:


verse #1

Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.


verse #2

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.


verse #3

Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?


verse #4

Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.


verse #5

Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.


verse #6

Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.


verse #7

Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.


verse #8

Toate lucrurile sînt într`o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.


verse #9

Ce a fost, va mai fi, şi ce s`a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.


verse #10

Dacă este vreun lucru despre care s`ar putea spune: „Iată ceva nou!” de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.


verse #11

Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.


verse #12

Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.


verse #13

Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.


verse #14

Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!


verse #15

Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.


verse #16

Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.


verse #17

Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.


verse #18

Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

Chapters:


Books