chapter 7
Împăratul şi Haman s`au dus la ospăţ la împărăteasa Estera.
În această a doua zi, împăratul a zis iarăş Esterei, pe cînd beau vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.”
Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea!
Căci eu şi poporul meu sîntem vînduţi să fim nimiciţi, junghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vînduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n`ar putea să înlocuiască perderea făcută împăratului.”
Împăratul Ahaşveroş a luat cuvîntul, şi a zis împărătesei Estera: „Cine şi unde este acela care are de gînd să facă aşa?”
Estera a răspuns: „Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta!” Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei.
Şi împăratul, în mînia lui, s`a sculat şi a părăsit ospăţul, şi s`a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa dela împărăteasa Estera, căci vedea bine că perderea lui era hotărîtă în mintea împăratului.
Cînd s`a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera, şi i -a zis: „Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?”
Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spînzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.” Împăratul a zis: „Haman să fie spînzurat pe ea!”
Şi au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mînia împăratului s`a potolit.