Numeri

chapter 11


Chapters:


verse #1

Poporul a cîrtit în gura mare împotriva Domnului, zicînd că -i merge rău. Cînd a auzit Domnul, S`a mîniat. S`a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberii.


verse #2

Poporul a strigat către Moise. Moise s`a rugat Domnului, şi focul s`a stins.


verse #3

Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentrucă se aprinsese focul Domnului printre ei.


verse #4

Adunăturii de oameni, cari se aflau în mijlocul lui Israel, i -a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plîngă, şi să zică: „Cine ne va da carne să mîncăm?


verse #5

Ne aducem aminte de peştii pe cari -i mîncam în Egipt, şi cari nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi.


verse #6

Acum ni s`a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decît mana aceasta.”


verse #7

Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul.


verse #8

Poporul se risipea şi o strîngea, o măcina la rîşniţă, sau o pisa într`o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.


verse #9

Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.


verse #10

Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mînia Domnului s`a aprins cu tărie. Moise s`a întristat,


verse #11

şi a zis Domnului: „Pentru ce mîhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n`am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?


verse #12

Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ,Poartă -l la sînul tău, cum poartă doica pe copil,` pînă în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i -o vei da?


verse #13

De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plîng la mine, zicînd: ,Dă-ne carne ca să mîncăm!`


verse #14

Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.


verse #15

Decît să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.”


verse #16

Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrînii lui Israel, din cei pe cari -i cunoşti ca bătrîni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu -i la cortul întîlnirii, şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.


verse #17

Eu Mă voi pogorî, şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, şi -l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n`o porţi tu singur.


verse #18

Să spui poporului: ,Sfinţiţi-vă pentru mîne, şi aveţi să mîncaţi carne, fiindcă aţi plîns în auzul Domnului, şi aţi zis: ,Cine ne va da carne să mîncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!` Domnul vă va da carne, şi veţi mînca.


verse #19

Aveţi să mîncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici două zeci de zile,


verse #20

ci o lună întreagă, pînă vă va ieşi pe nări, şi vă veţi scîrbi de ea, pentrucă n`aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, şi pentrucă aţi plîns înaintea Lui, zicînd: ,Pentruce am ieşit noi oare din Egipt?.”


verse #21

Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni cari merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sînt eu, şi Tu zici: ,Le voi da carne, şi vor mînca o lună întreagă!`


verse #22

Putem tăia oare atîtea oi şi atîţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?”


verse #23

Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s`a scurtat oare mîna Domnului? Vei vedea acum dacă ceeace ţi-am spus se va întîmpla sau nu.”


verse #24

Moise a ieşit, şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi din bătrînii poporului, şi i -a pus în jurul cortului.


verse #25

Domnul S`a pogorît în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, şi l -a pus peste cei şaptezeci de bătrîni. Şi de îndată ce duhul s`a aşezat peste ei, au început să proorocească; dar după aceea n`au mai proorocit.


verse #26

Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s`a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu se duseseră la cort. Şi au început să proorocească şi ei în tabără.


verse #27

Un tînăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicînd: „Eldad şi Medad proorocesc în tabără.”


verse #28

Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţa lui, a luat cuvîntul, şi a zis: „Domnule Moise, opreşte -i.”


verse #29

Moise i -a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din prooroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!”


verse #30

Apoi Moise s`a întors în tabără, el şi bătrînii lui Israel.


verse #31

Domnul a făcut să sufle de peste mare un vînt, care a adus prepeliţe, şi le -a răspîndit peste tabără cale cam de o zi într`o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberii. Aveau o înălţime de aproape doi coţi dela faţa pămîntului.


verse #32

În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s`a sculat şi a strîns prepeliţe; cel ce strînsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberii.


verse #33

Pe cînd carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S`a aprins de mînie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.


verse #34

Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentrucă acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.


verse #35

Dela Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot, şi s`a oprit la Haţerot.

Chapters:


Books