Zaharia

Chapters:

… 3 4 5 6 7 …   ⇤ ← 5 → ⇥

verse #1

Am ridicat din nou ochii, şi m`am uitat, şi iată că era un sul de carte, care sbura.

verse #2

El m`a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte sburînd; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi”.

verse #3

Şi el mi -a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strîmb va fi nimicit cu desăvîrşire de aici.

verse #4

Îl trimet-zice Domnul oştirilor, -ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strîmb în Numele Meu, ca să rămînă în casa aceea, şi s`o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.”

verse #5

Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi mi -a zis: „Ridică ochii, şi priveşte ce iese de acolo.”

verse #6

Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.”

verse #7

Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei, şedea o femeie.

verse #8

El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i -a dat brînci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.

verse #9

Am ridicat ochii şi m`am uitat, şi iată că s`au arătat două femei. În aripile lor sufla vîntul: ele aveau aripi ca ale cocostîrcului. Au ridicat efa între pămînt şi cer.

verse #10

Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?”

verse #11

El mi -a răspuns: „Se duc să -i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămînă pe locul ei.”

Chapters:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14