1. Împăraţi
capítulo 18
verso 1
Au trecut multe zile, şi cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: „Du-te, şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pămîntului.”
verso 2
Şi Ilie s`a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria.
verso 3
Şi Ahab a trimes să cheme pe Obadia, mai marele casei lui. -Obadia se temea mult de Domnul.
verso 4
De aceea cînd a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci, i -a ascuns cîte cincizeci într`o peştere, şi i -a hrănit cu pîne şi cu apă. -
verso 5
Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin ţară pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pîrîurile; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi catîrilor, şi să n`avem nevoie să omorîm vitele.”
verso 6
Şi-au împărţit ţara s`o cutreere. Ahab a plecat singur pe un drum, şi Obadia a plecat singur pe un alt drum.
verso 7
Pe cînd era Obadia pe drum, iată că l -a întîlnit Ilie. Obadia, cunoscîndu -l, a căzut cu faţa la pamînt, şi a zis: „Tu eşti, domnul meu Ilie?”
verso 8
El i -a răspuns: „Eu sînt; du-te şi spune stăpînului tău: ,Iată că a venit Ilie!”
verso 9
Şi Obadia a zis: „Ce păcat am săvîrşit eu, ca să dai pe robul tău în mînile lui Ahab, ca să mă omoare?
verso 10
Viu este Domnul, că n`a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimes stăpînul meu să te caute; şi cînd se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te -a găsit.
verso 11
Şi acum zici: ,Du-te, şi spune stăpînului tău: ,Iată că a venit Ilie`!
verso 12
Şi apoi, cînd voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde. Dacă m`aş duce să dau de ştire lui Ahab, şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuş robul tău se teme de Domnul din tinereţa lui.
verso 13
Nu s`a spus oare domnului meu ce am făcut cînd a ucis Izabela pe proorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de prooroci ai Domnului, cîte cincizeci într -o peşteră şi i-am hrănit cu pîne şi cu apă?
verso 14
Şi acum tu zici: ,Du-te şi spune stăpînului tău: ,Iată că a venit Ilie`! El mă va ucide.”
verso 15
Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sînt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.”
verso 16
Obadia, ducîndu-se înaintea lui Ahab, l -a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s`a dus înaintea lui Ilie.
verso 17
Abia a zărit Ahab pe Ilie, şi i -a zis: „Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?”
verso 18
Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali.
verso 19
Strînge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patrusute cincizeci de prooroci ai lui Baal, şi pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, cari mănîncă la masa Izabelei”.
verso 20
Ahab a trimes soli la toţi copiii lui Israel, şi a strîns pe prooroci la muntele Carmel.
verso 21
Atunci Ilie s`a apropiat de tot poporul, şi a zis: „Pînă cînd vreţi să şchiopătaţi de amîndouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i -a răspuns nimic.
verso 22
Şi Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas din proorocii Domnului, pe cînd prooroci ai lui Baal sînt patru sute cincizeci.
verso 23
Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să -l taie în bucăţi, şi să -l pună pe lemne, fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celalt junc, şi -l voi pune pe lemne fără să pun foc.
verso 24
Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns, şi a zis: „Bine!”
verso 25
Ilie a zis proorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi -l voi întîi, căci sînteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar să nu puneţi foc.”
verso 26
Ei au luat juncul pe care li l-au dat, şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă pînă la amează, zicînd: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s`a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care -l făcuseră.
verso 27
La amează, Ilie şi -a bătut joc de ei, şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gîndeşte la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.”
verso 28
Ei au strigat tare, şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, pînă ce a curs sînge pe ei.
verso 29
Cînd a trecut ameaza, au aiurat, pînă în clipa cînd se aducea jertfa de seară. Dar nu s`a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte.
verso 30
Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine”! Tot poporul s`a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărîmat.
verso 31
A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îţi va fi numele”,
verso 32
şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămînţă.
verso 33
A aşezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi, şi l -a puse pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă, şi vărsaţi-le pe arderea de tot şi pe lemne.” Şi au făcut aşa.
verso 34
Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta odată.” Şi l-au făcut încă odată. Apoi a zis: „Mai faceţi -l şi a treia oară.” Şi l-au făcut şi a treia oară.
verso 35
Apa curgea în jurul altarului, şi au umplut cu apă şi şanţul.
verso 36
În clipa cînd se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s`a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sînt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.
verso 37
Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentruca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!”
verso 38
Atunci a căzut foc dela Domnul, şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pămîntul, şi a supt şi apa care era în şanţ.
verso 39
Cînd a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pămînt, şi au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!”
verso 40
„Puneţi mîna pe proorocii lui Baal”, le -a zis Ilie: „niciunul să nu scape!” Şi au pus mîna pe ei. Ilie i -a pogorît la pîrîul Chison şi i -a junghiat acolo.
verso 41
Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănîncă şi bea; căci se aude vuiet de ploaie.”
verso 42
Ahab s`a suit să mănînce şi să bea. Dar Ilie s`a suit pe vîrful Carmelului, şi plecîndu-se la pămînt, s`a aşezat cu faţa între genunchi,
verso 43
şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare.” Slujitorul s`a suit, s`a uitat, şi a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăş.”
verso 44
A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te, şi spune lui Ahab: ,Înhamă, şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia.”
verso 45
Peste cîteva clipe, cerul s`a înegrit de nori, a început vîntul, şi a venit o ploaie mare. Ahab s`a suit în car, şi a plecat la Izreel.
verso 46
Şi mîna Domnului a venit peste Ilie, care şi -a încins mijlocul, şi a alergat înaintea lui Ahab pînă la intrarea în Izreel.
Libros
