1. Împăraţi
capítulo 20
verso 1
Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi -a strîns toată oştirea: avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi cară. S`a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei.
verso 2
A trimes în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să -i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad:
verso 3
,Argintul şi aurul tău sînt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sînt tot ai mei.”
verso 4
Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sînt al tău cu tot ce am.”
verso 5
Solii s`au întors, şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: ,Am trimes să-ţi spună: ,Să-mi dai argintul şi aurul tău, nevestele şi copiii tăi.
verso 6
De aceea, voi trimete mîne, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta şi casele slujitorilor tăi, vor pune mîna pe tot ce ai mai scump, şi vor lua.”
verso 7
Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrînii ţării şi a zis: „Vedeţi bine şi înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul; căci a trimes să-mi ceară nevestele şi copiii, argintul şi aurul, şi n`am zis că nu i le dau!”
verso 8
Toţi bătrînii şi tot poporul au zis lui Ahab: „Nu -l asculta şi nu te învoi.”
verso 9
Şi el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: ,Voi face tot ce ai trimes să ceri robului tău întîia dată; dar lucrul acesta, nu -l pot face.” Solii au plecat şi i-au dus răspunsul.
verso 10
Ben-Hadad a trimes să spună lui Ahab: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mîna întregului popor care mă urmează!”
verso 11
Şi împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele, să nu se laude ca cel ce le pune jos!”
verso 12
Cînd a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut cu împăraţii în corturi, şi a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!” Şi ei s`au pregătit de năvală împotriva cetăţii.
verso 13
Dar iată că un prooroc s`a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ,Vezi toată această mulţime mare? O voi da astăzi în mînile tale, ca să cunoşti că Eu sînt Domnul.”
verso 14
Ahab a zis: „Prin cine?” Şi el a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: ,Prin slujitorii mai marilor peste ţinuturi.” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Şi el a răspuns: „Tu”.
verso 15
Atunci Ahab a numărat slujitorii mai marilor peste ţinuturi, şi s`au găsit două sute treizeci şi doi; şi după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şi erau şapte mii.
verso 16
Au făcut o ieşire pela miazăzi. Ben-Hadad bea şi se îmbăta în corturile lui cu cei treizeci şi doi de împăraţi cari -l ajutau.
verso 17
Slujitorii mai marilor peste ţinuturi au ieşit cei dintîi. Ben-Hadad a cercetat, şi i-au spus astfel: „Au ieşit nişte oameni din Samaria.”
verso 18
El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi -i vii; şi chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi -i vii.”
verso 19
Cînd au ieşit din cetate slujitorii mai marilor peste ţinuturi şi armata care -i urma,
verso 20
a lovit fiecare pe omul dinaintea lui, şi Sirienii au luat -o la fugă. Israel i -a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu nişte călăreţi.
verso 21
Împăratul lui Israel a eşit, a lovit caii şi carăle, şi a pricinuit Sirienilor o mare înfrîngere.
verso 22
Atunci proorocul s`a apropiat de împăratul lui Israel, şi i -a zis: „Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut; căci, la anul viitor împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.”
verso 23
Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decît noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în cîmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decît ei.
verso 24
Fă şi lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi dela locul lui, şi înlocuieşte -i cu căpetenii;
verso 25
şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut -o, cu tot atîţia cai şi tot atîtea care. Apoi să ne batem cu ei în cîmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decît ei.” El i -a ascultat, şi a făcut aşa.
verso 26
În anul următor Ben-Hadad a numărat pe Sirieni, şi s`a suit la Afec să lupte împotriva lui Israel.
verso 27
Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde, şi au ieşit în întîmpinarea Sirienilor. Au tăbărît în faţa lor, ca două turme mici de capre, pe cînd Sirienii umpleau ţara.
verso 28
Omul lui Dumnezeu s`a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: ,Pentrucă Sirienii au zis: ,Domnul este un dumnezeu al munţilor şi nu un dumnezeu al văilor,` voi da toată această mare mulţime în mînile tale, şi veţi şti că Eu sînt Domnul.”
verso 29
Au stat tăbărîţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea au început lupta, şi copiii lui Israel au omorît Sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi într`o zi.
verso 30
Ceilalţi au fugit în cetatea Afec, şi a căzut zidul cetăţii peste douăzeci şi şapte de mii de oameni cari mai rămăseseră.
verso 31
Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sînt nişte împăraţi miloşi; să ne încingem deci coapsele cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre, şi să ieşim la împăratul lui Israel: poate că te va lăsa cu viaţă.”
verso 32
Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s`au dus la împăratul lui Israel, şi au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: ,Lasă-mă cu viaţă!` Ahab a răspuns: ,Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!”
verso 33
Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun, şi s`au grăbit să -l ia pe cuvînt şi să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Şi el a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi -l!” Ben-Hadad a venit la el, şi Ahab l -a suit în carul lui.
verso 34
Ben-Hadad i -a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile pe cari le -a luat tatăl meu dela tatăl tău; şi-ţi vei face uliţi în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Şi eu,” a răspuns Ahab, „îţi voi da drumul, făcînd un legămînt.” A făcut legămînt cu el, şi i -a dat drumul.
verso 35
Unul din fiii proorocilor a zis tovarăşului său, după porunca Domnului: „Loveşte-mă, te rog!” Dar omul acela n`a vrut să -l lovească.
verso 36
Atunci el i -a zis: „Pentrucă n`ai ascultat de glasul Domnului, iată, cînd vei pleca dela mine, te va omorî un leu. Şi cînd a plecat dela el, l -a întîlnit un leu şi l -a omorît.
verso 37
A găsit pe un alt om, şi a zis: ,Loveşte-mă, te rog!” Omul acela l -a lovit, şi l -a rănit.
verso 38
Proorocul s`a dus şi s`a aşezat pe drumul împăratului, şi s`a legat la ochi.
verso 39
Cînd a trecut împăratul proorocul a strigat, şi i -a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei; şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicînd: ,Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, sau vei plăti un talant de argint!`
verso 40
Şi pe cînd robul tău făcea cîte ceva încoace şi încolo, omul s`a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i -a zis: „Aceasta îţi este osînda; tu însuţi ai rostit -o.”
verso 41
Îndată proorocul şi -a scos legătura dela ochi, şi împăratul lui Israel l -a cunoscut că făcea parte din prooroci.
verso 42
El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: ,Pentrucă ai lăsat să-ţi scape din mîni omul pe care -l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, şi poporul tău pentru poporul lui.”
verso 43
Împăratul lui Israel s`a dus acasă, trist şi mînios, şi a ajuns la Samaria.
Libros
